agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-29 | [This text should be read in romana] | Intrați în Podul frunzelor de vers, cuminți, ne-am așezat pe scăunele, oprindu-ne suflările rebele, să-nceapă Alma unduios demers. În snop de ecusoane sprijinită hârșeala secerilor prinse-n pârg s-a lăcuit podelelor de sârg amestecat cu Flori de dinamită. Prăjite cât răbdările-n ceaun gâtlejuri finisate trăgeau dușcă prin sticla grea din care pruna mușcă de gradele sub unghiuri ce supun. Deschis-a ușa Liviu Apetroaie, cu umerii-i de stâncă, rafinați, și-n tripticul îndemn de „Continuați!” ne-a mângâiat pe cefele de ploaie. A mai venit apoi, adânc în ton, acel Poet ce Adi Cristi-i spune, sub plapămi de cuvinte să ne-adune și să ne dea ghes spre Symposion. Din index mers-a-n microfoane probă batându-ne ca-n inimi un pojar de-a fost chemat, cu zbuciumu-i de har, maestrul Silișteanu să dea vorbă. Când vocea lui plecat-a ca din tun, au început să latre câini pe-afară, ca după drumul lung, să nu-l mai doară că-i singur al său suflet de alun. S-au relansat lansările de carte cu Teea și Michel în bestiar, cu Adi Erbiceanu, și-ncă sar și-acum, în poduri, gânduri de departe. Cât așezarea a durat, firesc, n-am prins cât, cine, cum se mai lansează, doar că, la ușa lunilor în fază, munți literari din site-ul ăsta cresc. Se luminase Podul, din coloana de miazăzi, vopseluri de alean reîntregeau copila lui Ștefan din alți copii, de-ai dăruitei Dana. Din roșu, verde parcă-ar fi trădat oranju-i, portocală de colecții, pe-albastrul violet cernea direcții prin curcubeu, Linea, zbor înalt. De dragoste, nelimpezit vulcan globulele de lavă dulce-amară le prăvălea pe tâmple de chitară vrăjitul blând uriaș, Leviathan. Cuplând cafele de parfum, cu anu` electricelor voturi calapod, prin fin vers ne-a desăvârșit, în Pod, Florina-Daniela Bordieanu. Apoi doinit-a Alma-n microfon, când singuratic l-a văzut că plânge cu versul trist de herinean în sânge (prea sus pentru al nostru-auz afon). În timpu`-acesta se serveau prin sală prăjiturele parfumate-un pic și, metaforic doar, dintr-un ibric, turnau palincă doi, pe burta goală. Armonic încadrând mister în ram, vorbit-a cu fum arsul de magie - Cocorul Alb plecat din pribegie, să-alunge norii gri, de-unde eram. S-a fost deschisă larg poarta-n lumină, în cântec ni s-au îndulcit urechi și-am devenit cu toți Mitruți – perechi, plutind pe norișori de viață lină. Simona Marcu ne-a făcut spital din ochii-i mari cu second-led, felină ce a băgat pe mulți în carantină iar pe-alții i-a gripat tot dând din voal. Cu pași mici, plutitori ca în pliante, a balansat spre noi cuvânt mascat și Gabriela, gând aqua-planat înspre fumoarul logicii dansante. In pauza, apoi, flacăra spin s-a învârtit, prin fața noastră lungă, în unduiri de pași călcați la dungă și roșu tropotind, câte puțin. Pentru că Alma l-a citit din carte, s-a-nverșunat rău Andu Moldovan și-a pus-o de-un montaj bacovian, de ne-a turnat în plumb, din parte-n parte. Pe aripi îngerești însă ne-au dus Maria și cu Floris, din iubire de ele și de noi, care-n neștire ne levitam cu-al lor poem, mai sus. Strâns de șoseta cu idei și vise s-a descălțat, în Pod, Petrea Ștefan și-apoi s-a aruncat către Ocean, la braț cu trei sirene interzise. Trimis de Silișteanu-n buzunar, Parffy ieșit-a proaspăt la lumină de reflector, turnând o figurină de ne-a făcut să-i recunoaștem har. Intrat, imaterială rugăminte, în liniștea de volatil ulei, a pus pe reci efemeride șei și vertical s-a spus Șerban Axinte. Sărutul karmic, alezaj în x, l-a simulat, cu patos, bardul Mircea, cu aripi în oglinzile de-a cincea piatră de lună, inimă - punct fix. Așa că s-a-ncadrat ca o minune perfectul recital de fete-flaut ce a urmat. Prin Pod Pogor mai caut și-acum privighetori, în cap să-mi sune. După ce-am tras în piept sunete-ozon, șarmanta Pavelescu Ștefania și-ai ei colegi ne-au recitat poezia, grafie de-al lor suflet francofon. S-au spus apoi, alternativ, povețe și versuri pline de-ndemnări la post, scrise de cei ce-n sală nu au fost, deși noi am fi vrut drumul să-nvețe. S-a recitat de-Anton, de Ghiocel, din Filip, Tristian de pus la rană, din Nexus, din Adim și blândul Geană din Dominique, Virgil, și-alții, la fel. (De remarcat, aș remarca, în pripă, pe Silișteanu-n vervă de oțel și-i dăm în dar un sfinx de caramel și floricele de rusească gripă.) S-a poezit la istovire, ce urma să poezim și altă dată. Și stoarsă, adunarea-nfierbântată din Pod s-a scurs spre Bolta stelelor, re ce… (va urma) |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy