Am incercat cu picioarele pline de bataturi din asfalt si pietris
Sa alerg si sa-ti caut un loc langa mine pe-acoperis
Unde un stol din cuiburile copacilor saditi de noi
Se poate relaxa pe hornul infundat cu gunoi
Si zorzoane.
Iti este inca foame?!
Stiam ca ai acasa delicatese care te-ndestuleaza pana ajungi
La saturare.
Atunci?De ce te superi?
De ce te deranjeaza refuzul meu prozaic de-a fi bucatareasa?
Nici nu-ntelegi prea bine ce s-a-ntamplat cu tine
Esti tot in lac si-noti fara colac
Si fara garantia ca de-ai pleca spre mare
Vei intalni o barca de salvare
Sau doar un iceberg mic si pricajit
La care doar te uiti si... s-a topit.
Un cicicrocobaur iti doarme-n post
Spre-o nazuinta bleaga
Iar tu iti procreezi mustrari de constiinta, draga?
Ce buna treaba!
Sa imi predai si mie un curs de-analogie
Si unul de bengala.Nu vreau sa fiu nasoala dar vreau sa-nvat de astazi
Doar de pe coli de sticla
Sa ma fixez in cioburi, sa cant in limbi straine,
Straine de oricine s-ar nesimti adica,
Sa le-nteleaga totusi, sa-i facem curiosi
Sa caste ochii melcii, sa curga-alunecosi
Pe unul din copacii ce-i vezi acum luciosi.
Cu palma-ngramadita-n sertare inutile
Incerci sa cauti astazi cutia cu pastile.
Mai bine-ai incerca sa suni cosarul
Sa curete el hornul, sau sa il demoleze.
Macar, daca se poate,
O soba sa-ti livreze
Sa-ti incalzesti stomacul si sa il ungi cu ciorba
Sa-drugi si tu o vorba!
Astfel o sa-ti dispara fractura ce-ai “cules-o”
Cand ai dorit sa-ti fabrici
Un cal Troian modern.
Nu simti cum te “inunda”
Navala unui tren in gara-ti linistita,
Facuta sa dureze c-o sina expirata
Si c-o sirena muta, la fel de “agitata”?
Ai angajat un paznic sa-ti tina de urat,
Sa-ti tunda primavara,
Sa-ti toarne must pe gat
Sa-tzi naparleasca ceasul
Sa-ti lancezeasca nervii.
Cand altii progreseaza, numai atat mai poti?
Sa vezi doar limitarea, o viata plafonata
In rand cu toata lumea,
Barfit de lumea toata?