cuvinte de zăpadă roiesc sub felinare
de haina mea de cârciumi mă dezbrac
la geamuri nepoeții spun vorbe de ocară
străinului în care-ar vrea să tac

și doarme și tramvaiul nu trece nici o cursă
pe jos vin de departe draga mea
aduc prin buzunare mătăsuri albe fine
și-n suflet aduc versuri de tafta

te voi găsi în brațe ținându-ne cățelul
veți tresări la fiecare pas de vânt
probabil într-o seară veni-va doar tăcerea
dar asta-i seara în care vin cântând

din rimă și măsură îți voi compune rochie
cu decolteu și trenă: fii iar mireasa mea!
aveai raiu-n privire cu sfinți ningea altarul
iar cerul deși iarnă înflorea

azi ai rămas aceeași de te-ai schimbat nu știu
în fiecare cântec mi-ești înger de zăpadă
și astfel rătăcirea nu-mi este fără rost
te caut în cuvinte pe fiecare stradă