o iarna plictisita se straduia sa-si intre in drepturi, ca de fiecare data.
matura alene frunzele moarte, pregatind strada pentru zapada ce urma sa vina.
nudul sufletului meu dansa fara scrupule, sfidand vantul rece.
se intalnira...
iarna zambi vazandu-l fericit.
abia se mai distingeau cicatricele lasate tot de ea, cu un an in urma.
el reusise s-o ierte...si ea stia ca o sa reuseasca, pentru ca era mult mai mare ca el...era de cand lumea.
-Ti-am dat o lectie de viata, anul trecut! zise ea.
Si fiindca ai gasit in tine forta de a zbura din nou, primii fulgi de anul acesta ti- i daruiesc tie.
Bucura-te de ei!