Picuri,picuri....Ecaterina doarme, alunecându-și mâna
sub somnul stătător, visând mult prea real
și ochii limpeziți de agonii obscure
decad sub lovitura apei,
prea timid deconspiră un cuvânt să o trezească
silabisându-și somnul, îl desparte în fâșii,
azi a iubit, dar a sfârșit acoperindu-și fața
cu sentimente colțuroase
și a donat o iubire, ici, colo
și ploi claustrate în începuturi fictive
adâncindu-se tot mai mult în trup.


Găseam femei, rebuturi de femei dictate-n farduri
acolo unde se adâncesc brațele iubirii,
dar n-o găseam pe ea
Ecaterina cu trupul preschimbat
dormea pe aripile Erosului-blestem
săgetând mereu, deși mereu rata perechile de numere
ce defilau în jocul prematur al iubirii.


I-am șoptit trezirea, dar s-a ridicat cu o aripă nenăscută
și a plutit o clipă, răsturnând ploaia,
a căzut plângând, sfărmând gheața de-asupra apei
căci s-a înclinat cerul, ți s-a ciobit la colțuri,
emanând disprețul universului printre fisuri,
dar a jurat apoi că nu-și va mai aluneca mâna
sub somnul stătător, poate doar un minut.


I-am cuprins lacrimile în palme, în gânduri, în săruturi,
dar nu v-a mai fi aceeiași, ca atunci
când îmi cuprindea privirea
și o satura cu esența sa,
acum s-a preschimbat,
Ecaterina n-a mai decăzut.......s-a înalțat.