Odaia lumânării -măr- străluce
Iar pizma intrebării -vid- adie
Păcatul ne-nceput, in poezie,
Miasmul fremătând - plouând din cruce.

Ca pe aripi de raiuri -zbor- solie
Și patima la porți, să te apuce
Iar o enigmă nemuririi duce
Un răsărit de vreme și sicrie.

In licuriciul simplu-al rațiunii
Se intrevăd mistere, și exodul
Nu il proscriu nici alții și nici unii.

Dar când vom trece veșniciei podul
Vor invia poeții și nebunii
Ce nu gustară amăgirii rodul.