caut prea des dovezi, ma impiedic de reguli
da, la fel ca in oricare poveste
proces al iluziei de iubire
un pas al timpului neatins
ma opreste din nou, oriunde as fi

am vrut sa incetez
sa te strig, sa te caut, sa te visez
sa-mi framant mainile
inainte de fiecare cuvant
o sa tin cont acum
de zilele pare din calendar
de culoarea rosie a semaforului
si florareasa din colt care vinde
flori doar tinerilor indragostiti si mai rar
da de poamana crinii, nevazatorilor sau
ratacitilor, tulburatori de ganduri ca mine


nu a fost vreodata real
urma visului, coaja de paine
in ziua aceea totul s-a intamplat
unde eu traiesc
respir si vorbesc despre tine...