Cade-n cupola cu ramuri taiate
copacul de-o varsta cu-n secol jumate.
Zidul, plopii, iedera-si plange,
omul afuma si taie lemn-sange.


-Curga-n nestire tot vinul spumos
pe vechile turle si lauri de bronz!
Soarele ros' sa se-nvarta la vale,
vulcanii sa-nghete razand catre soare.


Om, te-ndrepti spre noi ca sa-ti tai
aer si umbra si liniste... n-ai!
freamata-n frunze, adie soptit
cei patru plopi de pe langa zid.




Adina Ungur, "Petale de zãpadã",
Editura Musatinii, Suceava, 2000