cum

dintr-o dată

apele mele s-au liniștit

lucind în șesuri largi.

sub arsele păduri

cum îmi roiesc muguri cuminți

într-o tăcere dinainte de toate

și blând îmi adorm hoardele arcuite

pe când flăcări iuți mi se sting

printre degete

și palmele mele ridică

firav văzduh

mai auzi...

un zvon dinspre întinsele stepe

pășindu-ne

cu un somn alb

fără semne