1. Sub genericul Poezie Vie, în atmosfera clubului Doors, lansare privilegiată de carte, pe data de 28 martie, la orele 17:00. N-am stat la eveniment, acasă fiind aniversarea a 22 de ani a lui Alexandru. Voi face o relatare scurtă, azi fiind ziua de naștere a Celui Mic (16 ani). Din titlurile lansate: De-a Coraline, Ultima fotografie, Un roman de rahat, mă
voi ocupa de primul, fiind vorba de volumul de debut al poetei Silvia Bitere.


De-a Coraline este o epopee modernă, în care Poeta și Personajul locuiesc în aceeași
inimă. In colecția PoEZIA9 (coordonată de Adrian Suciu), editura Grinta are șansa lansării pe piața de carte a unui foarte bun volum de poezie. Este riscant să debutezi cu o carte foarte bună. Fiind debut, critica nu e pe fază și riști să risipești mărgăritare.

Cartea este un triptic mărginit de 8 tablete pentru Coraline. Ca orice carte de poezie, poate fi citită de la orice pagină. În loc de cronică, o voi lăsa pe Coraline să mă conducă unde e Poartă inima.






Coraline se povestește:




“tresăream la fiecare pas/ și neclintita umbră mă urma/ aveam corpul umplut cu inimi yo-yo/ în dimineața în care ieșeam din portativ... “ (melci) “am împărțit cu ochiul minții o parte din memoriile mele/ așa intacte cum au rămas pe o pânză veche uitată în/ cufărul de zestre...” (când somnul ucide) “ieri cum priveam peste umăr un măr rotund am auzit/ ca printr-o pâlnie cu tifon/ cum scotea tata vinul din damigene” (ca la noi acasă, ca în babilon) “nu te mai legăna mă obosești și pot naște în orice moment/ doar privește-mă, dă-mi mâna să trecem podul acela din lemn…/ este o mare imensă sub el și malul e abrupt/ se surpă și “mistrețul Vasile” e mult prea bătrân să alerge cu noi.../ vezi tu, prietene, eu așa trăiesc veșnic/ așa mă hrănesc – cu oameni, cu forme, tu?” (ți-am zis vreodată cum văd eu lumea) “din mine se vede Las Vegas/ o trompetă uriașă din care ies cartonașe colorate/ un zeppelin în care mă simt în siguranță...” “am încercat de multe ori să dau de adevăr/ ca să vă spun și vouă/… într-o bună zi a sosit la mine vara/… era ca o mireasă” (vara ca o potcoavă) “prindeam momentul să mă atașez de câte vreun pescăruș livingstone/ îmi plăcea să-l dezmierd dându-i mere ionatane sus pe o piatră/ să rimeze cumva cu zborul din aripa mea frântă” “peisajul era descompus ca după/ o apocalipsă a cernelurilor/ rămăseseră doar degetele unui pianist/ pe clapele și vișiniul putred greu al/ scrinului cu miros/ de aici încolo voi scrie” (peisaj descompus în vers alb) “la capătul lumii cine să ne aștepte/ și castorul scobea de zor o scorbură/ din tavan începu să curgă cu melci de casă cât pumnul” (melci)


2. Ar merita mai multe ziceri, dar e mare sărbătoare azi, și am rămas în urmă cu o promisiune. Scrisesem despre Lansare atunci, când evenimentul era proaspăt și-n glugă aveam încă tutun de pipă. Cu eleganta și distinsa mea Singurătate, de la intrare suntem întâmpinați de mama Coralinei, debutanta Silvia Bitere și co-organizatoarea evenimentului, Amelia Stănescu. Să nu-și facă probleme de așezarea-n scenă, la salutul “bine ați venit” le-am spus că: “N-am venit ca să venim, ci am venit să plecăm. Să cumpărăm câte o carte pentru noi, una, două sau trei pentru prieteni. Doar am venit la lansare de carte să plecăm mai departe”. Silvia a bombănit niște observații amabile la adresa Singurătății mele, și ne-a făcut cunoștință cu masa rotundă a invitaților ei, verișoară, prietenă și soțul, tot matematician. Eu am vrut să dau o replică pe tema matematicienilor și-a profesorilor de matematică, dar grupul de poeți intrase deja în raza mesei rotunde, conduși de amphitrioana Amelia. Spuneam de Amelia că e co-organizatoarea evenimentului întrucât cu partea tehnică a locației și-a orchestrației se ocupase Iulia Pană.

Primul introdus spre a ne cunoște, Adrian Suciu. Un tânăr pregătit să îmbrățișeze o lume, o figură luminoasă, total diferit de ce văzusem eu pe poezie.ro. Dialogul se leagă din prima, fără fonfeuri pe bombeuri: “Ești bucureștean?” “Pe dracu, bucureștean. Sunt bistrițean”. “Lucruri culturale se petrec prin Bistrița. Cunosc ceva lume de pe acolo... Trec peste dialogul cu Poetul, că-n desfășurarea evenimentului intră-n ordine: Dan Herciu, prezentat de Coraline. Ioan-Mircea Popovici, îi răspune eu, completând “ne știm de pe site”. Cum să nu, recunoaște el. Ne îmbrățișăm și ne batem pe umeri, făcându-ne cavaleri, fiecare folosindu-și brațul ca o sabie de pus rang pe celălalt.




Următorul prezentat este editorul-autor Bogdan Hrib. “Să ne luminăm pe tejghea oferta. Câte zece cărți doriți?” mă întreabă amical managerul evenimentului. Folosesc un reper din școala dânsului, spunându-i că sunt prieten cu un grup de profesori pe care i-a întâlnit în Universitatea de Construcții. I-am enumerat pe Nicu și Rodica Dănet, pe Marinică, Olteanu, Doamna Popa și pe Gavril Păltineanu. Indiferent la celelalte nume, când am pronunțat numele de Păltineanu, ca săgetat, a dus mâna la inimă și-a spus: bine punctat. Din cauza acestui domn era să nu termin facultatea. “Vinovată-i matematica. Folosește un plug și-un jug cu brazdă adâncă”, am replicat eu, împăcându-l cu amicul meu pe care era cam supărat.





Întâlnirea am încheiat-o cu Fumătorul de pipă. Singurătatea mea ne-a prins în poză, făcându-ne să zâmbim când a spus că fumătorii de pipă se cunosc după pipă, umbrelă și tutun. Zâmbetul nu se vede in fotografie, că Domnul Vasilescu a spus că-i o pipă electronică care-l ajută să se lase de fumat. I-am arătat pipa mea, primită de la Alexis, adusă de dincolo de cercul polar, împreună cu trusa de 8 păhărele de tărie și veselie. Asta da, pipă, îmi spune Poetul, completând cu un zâmbet complicitar de intrare-n roluri…

Lucian Vasilescu: despre cum arată lumea de dinainte de cea de apoi. când hoinăream printre ceruri împreună. singuri, noi doi. când în urma noastra se sfărâma furtuna. și ploaie ploua pe pamânt. si-n fiece strop eram împreună…




Prin mintea mea se plimba povestea marinărească a lui Dino Buzzati, prin geanta de umăr vorbeau cărțile și-n inimă, promisiunea care i-o făcusem Coralinei, că nu voi rămâne dator…

Altă poveste adevărată începe acum. Întotdeauna m-a fascinat limpajul poetic în care viața cea de toate zilele trece-n poem, unde poetul găsește puterea și deplina libertate de-a câștiga bătăliile cu inerția și cu criza unui sitem, în care derizoriul, furtul și crima, trădarea, egoismul, invidia, ignoranța și mizeria sunt actorii care tăvălesc destine… Până acum a fost vecinătatea cuibului portativului lui Mozzart și-un clavecin bine temperat…






Constanța, 28 martie -7 aprilie, 2013
(de-a Coraline, între aniversările lui Cel Mare și Cel Mic)