Ajung sa stea undeva pe o banca de unde cerul era mai descoperit.
Incet,tot discutand se apropie unul de altul shi ajung sa se tzina de mana.
Raman apoi nemishcatzi uitandu-se unul in ochii celuilalt.
Gandurile lor nu mai aveau ratziune,erau pierdute printre stele.
Shi se intampla.El o saruta pe ea.Un sarut lung shi ushor.
Se imbratziseaza.Inimile le bat ca doua ceasuri.Fericirea i-a cuprins pe amandoi.
Dar baiatul ishi aminteshte ceva dupa un timp,shi zambetul dispare.
Incepe sa-i spuna ca a mai intalnit o fata.O fata buna shi frumoasa,care insa avea prea multe probleme.
Ii povesteshte cum fusese de indragostit,cum simtzise pt prima data fiorul unei fete.
Cat de frumos fusese,prin cate au trecut impreuna,cat de bine a fost.
Pe urma se incrunta shi ii spune "Dar nimic nu dureaza pt totdeauna.Shtiu ca spuneam in gluma,dar
ea nici nu concepea ideea ca sa mai fim impreuna dupa mai multzi ani,astfel incat sa existe posibilitatea
unei casatorii.Cum sa nu doara un asha gand.Nu ii fusesem primul.Deci nu pot avea sigurantza
ca a simtzit cu adevarat ceva pt mine.Poate eram doar un mijloc mai dragutz de a o ajuta sa treaca peste
dezamagirile dinaintea mea.Da ,acum ca stau sa ma gandesc cred ca asha e .Shi dupa un timp vazand
cat de mult tzin la ea,atat de mult cat sa fac orice,s-a speriat,shi nu a vrut sa ma amageasca.
Nici eu nu am fost un prea bun iubit.Am ranit-o de multe ori...Shtiu ca te deranjeaza cand vorbesc despre ea.
Shtiu din propria experientza.Cand imi povestea despre foshtii ei.Cred ca acum shi eu am devenit o poveste
pt urmatorul,cum au fost ceilaltzi pt mine.Dar cel putzin a avut destul suflet cat sa ma elibereze din inchisoarea in care intrasem.Ash fi indurat orice moft al ei,nu mi-ash fi incalcat anumite principii,unele chiar prosteshti,dar ash fi acceptat multe compromisuri.Chiar daca initzial poate aveam fortza sa o refuz,in timp ma simtzeam vinovat.Dar m-a ajutat acea relatzie.Chiar daca am suferit pe tot parcursul ei,aproape...

Da au fost momente,cand cred ca nici ea nu mai shtia daca nu ma iubeshte,daca ii sunt atat de indiferent cum credea la inceput,daca se poate implica mai mult in relatzie.Eram atat de fericitzi.Dar nu puteam petrece prea mult timp impreuna.Nici nu voia,poate se temea tocmai de acele lucruri pe care le-am mai spus.
Era o fata blanda,bine educata,care nu tolera obraznicia.Norocul meu a fost ca eram exact cum dorea,nu trebuia sa ma prefac.Eram eu.Aveam cunoshtintze comune care ne-au adus impreuna...mari figuri shi ashtia.
Dar nu a fost timp pierdut,deshi ar fi fost mai bine sa mi se fi intamplat mai devreme sau mai tarziu.Ca atunci timpul chiar insemna ceva pt viitorul meu.Recuperarea a fost rapida.Nu shtiu daca ea a facut sa fie asha.Se poate,voluntar sau nu...Ii multzumesc oricum.Nu am urat-o niciodata pt suferintza provocata,sper ca nici ea pe mine,La cat a plans din cauza mea ce mai pot zice.Toate indoielile cum ca poate eu sunt cel potrivit,cel ce merita dragostea ei,au disparut.Shtia ca nu sunt.Poate avea dreptate ,cine shtie...
Dar mi-a deschis mintea experientza asta.M-a schimbat.Multzi spun ca in bine...
Shi uite ca o iau pe urmele ei acum.Eu incep sa fiu cum era ea la inceput.Lipsit de acea stralucire a primei iubiri,a increderiii totale shi neconditzionate,a devotamentului desavarshit.Fara gandurile care sa judece partenerul ,care sa-i calculeze fiecare gest,sa-l compare cu modele predefinite...
Imi pare rau,dar asha e...e greu sa iubeshti a doua oara,cand prima ,deshi shtii ca te-ai daruit trup shi suflet,cum ai putut tu mai bine,nu a mers...Ca cel de langa tine nu te mai voia.Sau te ranise cu nishte prostii
peste care nu puteai trece din principiu.
Din cauza asta eu nu sunt suparat pe ea.O intzeleg..."
Shi el se gandi ca shi acum daca prima ar veni la el ,el ar accepta-o,shi nu se rushina de acest gand.
Pt ca sclipirea momentului disparuse din sufletul lui.Urmatorul gand care il cam deranja a fost acela ca daca el simte asha,asha o fi simtzit shi prima lui pe tot parcursul relatziei lui.Shi deveni shi mai inchis in el...
Ea era nelinishtita,nu shtia ca sa faca.Se indragostise shi acum suferea cat suferise shi el odata.
Ii darui un sarut.Shi el se dezmetici.Ieshi din adancurile intunecate in care se cufundase.Lasa capul pe spate shi privi cerul.Ii revenise sperantza
"Ce frumos e cerul ,nu?""E prea frumos..."
Ea era deja dusa departe,cele auzite o ranisera prea mult.Dar nu-i putea spune asta.Nu...Mai bine sa tzina in ea.Dar cat greshea,oh cat greshea,shi el shtia asta,dar gandul lui era acum undeva sus in stanga carului mic,putzin mai jos de steaua polara...
Ce oare se va intampla cu cei doi,nu se shtie.Poate el ishi va da seama de greshelile facute,shi va fi mai atent de acum in colo,shi nu se va lasa sa devina indiferent.Shi nu o va lasa pe ea sa duca o lupta careia nu i-ar putea face fatza.Dar totushi sperantza e mare.Caci el in comparatzie cu prima lui,ishi daduse seama ca urma acelashi drum care nu avea prea multe alternative,shi care se termina cu un zid.Dar tocmai din aceasta cauza shansele sa urmeze una din acele alternative,mai bune sau mai rele,erau mai mari.
Dar el era un om optimist,shi am incredere in el...