e aproape primavara dragul meu. hai sa ne desenam cu degetele pe umerii goi, jardiniere pline de lalele albe, stradute inguste si intortocheate, cu pavajul lucind un pic cam trist dupa ploaie. hai sa desenam ferestre mari, prin care vecinii sa ne vada facand dragoste pe podea, sa aud " iubita mea" si sa-mi mai fie odata dor de tine.
hai sa facem ceva, sa nu mai stam asa, perplecsi, mereu pe jumatate iubind, pe jumatate indiferenti, mereu numai jumatati care nu se potrivesc deloc, nici macar nu sunt din acelasi puzzle.
hai sa nu mai avem nevoie de intrebari si de raspunsuri, hai sa ne jucam de-a tu si eu, fara sa mai incercam sa ne definim in cuvinte.
e aproape primavara dragul meu. in curand vor incolti tristetile... hai sa le lasam sa creasca in jurul nostru fara sa ne mai chinuim sa le dam o forma.
e aproape primavara dragul meu. totul se deruleaza in seara asta cu incetinitorul, ar fi trebuit sa fie o noapte cu surasuri stralucind in intuneric, cu soapte care sa lase dare fosforescente in palmele tale, dar nu e asa, seara asta e o piesa de puzzle din alt joc, ratacita cumva intre tu si eu.