Pentru el era dușman orice fel de ființă omenească de sex bărbătesc care avea într-un oarecare și anume fel contact cu Emma Lia. Știa că mulți o posedaseră, pe loc sau într-un termen mai lung, așa cum posezi o cutie de poștă, azi o scrisoare, mâine un material publicitar...Emma Lia rămânea pură și neprihănită deși o avuse și el, în nenumărate și bizare feluri. Și asta datorită unuio amănunt foarte important- faptul că nu bărbații din viața ei contau ci Bărbatul, aceluia căruia nu i s-ar fi dăruit pe bucățele, pe feliuțe ca feliuțele de mămăligă tăiate cu sfoara la faimoasa aniversare. Urâtul de Avram, posibil coleg al ei de bancă, propusese mămăliga ca simbolică, simbol al faptului că rezistaseră cât și cât. Îi vedea firele de păr groase, din nas, și grăsana de nevastă-sa care-și apăsa încântată pântecele obez de pântecele soțului hăhăind de ce deștept e omul ei. Și primi și o feliuță stupidă de mămăligă pe care trebui să o mănânce sub privirile critice ale Emmei Lia.