Călătoream de câteva săptămâni străbătând regate întinse.
Fantona slută a războiului își făcea simțită prezența pretutindeni.Oameniii nu mai erau oameni.Erau urâțiți de pofte și ură.
Nu mai aveam prieteni.Luptasem până la epuizare alături de ei ,în războaie ce nu erau ale mele,pe care nu le dorisem și pe care ,în zadar, încercasem cu disperarea omului iubitor de pace și îndrăgostit de viață, să le opresc.
Acum era prea târziu.Tot ce fusese frumos cândva ,nu mai există.
Lacrimi grele se prelingeau pe obraji încinși de febră.Nu dormisem de nopți întregi.În minte îmi stăruia doar un gând obsedant:trebuie să ajung acasă, acolo unde voi regăsi forța de a merge mai departe în hățișul acestei lumi nebune.
Mă lăsasem cu totul în seama lui Fulger,credinciosul meu cal.El știa drumul mai bine ca mine.
Adesea mă întrebasem ce caută o domniță în focul luptelor?
Nici acum nu ași putea să spun unde și când începuse totul.Îl iubisem atât de mult pe Lord Anubis încât, atunci când el a plecat să se alăture marelui râu al vieții,am simțit că viața mea nu mai are nici un sens.
Parcă El Betivo sau Almaimic,nu mai știu care dintre ei m-au convins să întru în luptă alături de neînfricatul Maximus.
Da, așa a început totul...

***

Îm seara aceea mă aflam în cetatea bunei mele prietene Amon-Shy.
Ea se îndrăgostise nebunește de frumosul prinț Flavius 1 și, pentru a-l întâlni,organizase un bal la castel.
Zeci de candelabre încărcate cu lumânări fumegânde luminau magnifica sală cu oglinzi.Mesele erau încărcate cu bucate alese,vinuri vechi și fructe proaspete.Domni și domnițe dansau veseli în ritmul muzicii.
Îmi doream ca Lord Anubis să fie cu mine dar era departe. Lupta pentru United care fusese provocat la război de către lupii negri din Haita.
Rătăceam de colo colo refuzând invitațiile la dans,zâmbind politicos și răspunzând din când în când celor ce-mi vorbeau ,pentru că protocolul o impunea.Etichetă de la curte trebuia respectată...
-Ce face magnifica mea iubită în seară asta?
Vocea această,mi-am spus și m-am întors către cel ce-mi vorbea.Iubitul meu era chiar aici,în fața mea.Fără avertisment și fără eticheta cuvenită în astfel
de situații(doar ne aflam la un bal),m-a cuprins în brațe și am început să dansăm.
Totul era altfel,totul avea culoare ,dansam ,îi zâmbeam și atunci când ,pentru o clipă , îmi culcam capul pe umărul lui, el îmi șoptea cât de mult mă iubește și că totul va fi bine.
Dintr-o dată trompetele au anunțat sosirea unui sol.
-Draga mea,trebuie să-ți spun ceva.Urmează-mă!mi-a spus și m-a condus spre cel mai apropriat balcon.
-Tu ști că te iubesc și că voi lua iubirea ta pretutindeni. Din prima clipă în care privirile noastre s-au întâlnit am știut că ești doar a mea.Acum vin să te eliberez de acest jurământ.
-Dar ce spui tu?De ce-mi vorbești astfel dragul meu?Ce am făcut să merit vorbele tale?
-Nimic,dar...
-Spune-mi dragul meu,ce e cu tine?
Un aprod striga în imensă sală de bal:
-Prințesa Aryadna de la domeniul Falcon Lady are un mesaj!
-Asta voiam să-ți spun iubito,mi-a spus sărutându-mă și apoi ,că și când n-ar fi existat vreodată, a dispărut într-a pulbere de stele.
Eram singură în balcon.Mi-am spus că doar am visat,că iubirea și dorul pentru el țesuse acest vis straniu și m-am grăbit să mă întorc în sala de bal.
Un paj a venit înaintea mea și mi-a înmânat un mesaj.Purta pecetea iubitului meu.
L-am deschis.Slovele acelea îmi ardeau ochii.Cu greu puteam opri torentul de lacrimi .
Pajul a îngenunchiat și mi-a oferit pecetea și mantia soțului meu.
"Când totu în jur se năruie și arde,tu draga mea,ridică-te și luptă mai departe."