Prin fața muzeului tocmai trecea Adina, cea mai bună prietenă a mea din copilărie, medic și ea de la noi din oraș, în V., dar studentă în I. Pe ea nu o mai văzusem de foarte mult timp,distanța între orașele în care noi studiam fiind considerabilă. Ea nu a constatat decât că începeam să-mi revin. L-a felicitat pr Dinu, acesta lăudându-se pentru prezența lui de spirit, moment în care a și uitat de mine îndreptându-și toată atenția spre Adina care trebuie să spun era exact opusul meu: blondă natural și cu mare dorință de a atrage atenția bărbaților cu formele sale(decolteu, fuste mini, etc).Au început conversația de parcă s-ar fi cunoscut de nu știu când. Am reintrat în muzeu, de fapt nu văzusem ce era mai interesant și oricum n-aș fi vrut să las Dorinei, pritena mea cu adevărat (după cum s-a observat și mai târziu )dar mai ales celor doi profesori așa o părere despre mine. Dinu, ce-i drept se arătase îngrijorat de starea mea și-mi oferise brațul dar se vedea clar cum ochii i se scurgeau după Adina. Era clar că între ei fusese un coupe de foudre sau cel puțin așa credeam eu în gelozia mea nemiloasă. Adina,, mult mai volubilă și mai fără prejudecăți primea și plasa pase verbale care de care mai periculoase... Și când mă gândeam că pe vremuri, amândouă inter la echipa de handbal Juniori din oraș mergeam în cantonamente și împărțeam aceeași cameră...