iubitei mele Valentina

în beția așteptării strângi la piept dorința. probabil nici nu observi că nu mă înscriu în culorile de toamnă ale pereților tăi cu toate că trăiesc în tine ca o primăvară adormită.

dar tu mai cauți ceva în urma ta și mai cauți ceva în urma mea. poate urmele lăsate de lumina viselor sau cenușa albastră a trecerii noastre... poate cauți punctul de ieșire și întoarcere prin care nisipul se scurge în clepsidra atemporală cu toate că eu trăiesc în tine ca o poveste nerostită. îmi pun inima în palma ta și ating singurătatea trupului tău.

dar tu mai cauți ceva în visul tău și mai cauți ceva în visul meu. poate umbra copacului minciunii sau povestea despre realitatea nopților noastre... probabil nici nu observi cum cerul se îmbată de parfumul buzelor tale și nici cum fumul amintirilor se preface în acorduri muzicale.

eu trăiesc în tine și încă mai am destulă poezie în suflet ca să te mențin la suprafața cuvintelor.