Aflînd din bîrfele vehiculate prin cafenele că eminentul poet, publicist și eseist, Moritz Burterfeld-Latratievici a fost propus pentru prodigiosul premiu literar “Lebervurstul de aur” ,acordat de fundația cultural-proteinică “Matache Măcelaru”,m-am grăbit spre locuința dumnealui, în speranța că îi voi lua un interviu. Pentru că știam că domnia-sa nu dă nimic fără să primească ceva în schimb, purtam cu emoție în mînă, nu un buchet de crini imperiali, cum se cuvine unui favorit de soi al muzelor, muzeelor și farfuzelor, ci un pachet unsuros cu caltaboși afumați. L-am găsit în cabinetul său de lucru din strada Brabant, colț cu Loarei, îmbrăcat într-un caftan din păr de dromader albinos, nu șlefuind un sonet măiastru, ci încercînd să dreagă o pereche stricată de ochelari . În loc de bună ziua, la salutul meu respectuos, marele om de litere îmi aruncă scurt:
-Stai jos și nu atinge nimic!
Mi-am scos reportofonul și am lansat prima întrebare:
-Îmi puteți da maestre, detalii despre nominalizare?
Ridicîndu-și privirea de la rama de platic pe care o bricola, magistrul se trase cu un gest nervos de barbișonu-i cărunt și mîrîi:
-Nu dau nimic…de ce aș da ceva pe gratis!
Am scos din geantă caltaboșii afumați și ochii lui Buterfeld se înseninară, iar eu profitînd de lucirea lacomă ce-i anima, am contratacat:
-De ce credeți că nepoții lui Matache s-au gîndit să vă acorde premiul?
-Fiindcă sunt niște infami antisemiți, știu că nu mă pot înfrîna de la mezelicuri impure…Vor să mă încerce perverșii, de parcă nemurirea mea artistică ar sta în sub zodia unor cîrnați!
-Îndeobște consumați doar alimente cosher?
- Pe dracu’ ! În sărăcia asta, cine-și permite să gătească după canoanele talmudice…ș-apoi sunt atîția cîrnați apetisanți prin băcăniile neoliterare, la prețuri accesibile…
- Da’ totuși tradiția…
- O respect!De Hanuca halesc știucă umplută cu stafide, de Crăciun, jumări, șorici afumat și sîngerete cu usturoi..oi, oi, oi, gustat-ai vreodată inegalabilul maț de porc umplut cu tocătură din garf, slănină și sînge închegat? Și Moise pe cînd se fîțîia cu deceniile prin pustie și-ar fi lins degetele la o așa bunătate!
-Dacă înțeleg eu bine, vă dați sufletul nepieritor în schimbul satisfacerii papilelor gustative! Păcat, mare păcat, maestre..
-De ce tinere? Nu fii idiot! Poți să te îndopi cu orice, sufletul rămîne la locul lui. Fie că te-nfrupți cu gîscă tăiată de haham, ori cu miel belit de un casap goim…În Iad vom ajunge de-a valma… cine mai are vreme să trieze morții după un peticel de piele…Poți să îți adormi ghiorțăielile din stomac cu versete? Ba! Nu vrei o felie de caltaboș?
-Dacă înțeleg eu bine, sunteți materialist!
Buterfeld-Latratievici se opri din mestecat, privi meditativ restul de cîrnat și zise:
-Sunt materialist, hasidist, liber cugetător, orthodox, anarhist, ori hedonist în funcție de împrejurări și momentul zilei!
-Dar păcatul originar?
-Da’ ce e vina sărmanului Adam că Lilith se fîția în pielea goală pe sub nasul lui în Eden? Ce era să facă, să se împerecheze cu zebrele sau hipopotamii? Iar după ce a trudit din greu la femeie, normal că i-a fost foame și a înșfăcat mărul!
-Să lăsăm sintagmele dogmatice….ce părere aveți despre menirea artistului în lume?
Latratievici mai mușcă un dumicat, îl molfăi și zise:
-Prin 1930, mă preumblam prin Odessa și ghici peste cine dau? Peste bunul meu amic Ilia Arnoldovici Feizilberg. Mergea posomorît pe stradă cu mîinile adînc vîrîte în buznare. “Ce faci bătrîne, îl întreb,de ce ești trist, ți-ai pierdut cumva portmoneul? “ Noo, zicem el vroiam să cumpăr un vițel, da’ n-am parale destule…te bagi în combinație?” Iar eu neîncrezător, “ce garanții îmi oferi?” Mai tîrziu a înjghebat o asociație cu vecinu’ Petrov și le-a mers binișor… mare fraier am fost, acum eram putred de bogat!
-Ce semnificație are pentru dumneavoastră prietenia?
-Prietenii îs ca fuștei de la scară, te cațeri pe ei ca să ajungi cît mai sus. Dacă le dai pe gratis un sfat bun, bineînțeles că nu-l urmează, iar mai apoi se mînie că nu i-ai obligat să te-asculte…Uite, prin 1960 îl povățuiam pe Naum să scrie ceva realist ca mine, un reportaj despre colectivizarea agriculturii ori despre electrificarea la sate, da’ el tot cu neroziile lui, Copaci-animale și Athenoare și s-a dovedit că am avut dreptate. A ajuns rău sărmanul, s-a apucat pentru o coajă de pîine, să scrie cărți pentru copii!
-Numele ilustre vă emoționează, văd că le pomeniți des!
- Cu siguranță! De pildă, cînd recit din Baudelaire, îmi vine pe limbă o aromă de biftec tartar garnisit bine cu ceapă și piper!
- Carnea crudă parcă nu e coșer!?
- Da’ ce Baudelaire e poet? Un negustor rasist de rime, acolo…cică se hîrjonea cu negresele despuiate! Pfui…carne păgînă, asudată! Pentru mine femeia ideală trebuie să fie ca telemeaua: albă, grasă, sărată la subsuori și să pută a ursuc de oaie!
-Dragostea?
- O pierdere de vreme..am pierdut atît timp să vrăjesc cîte-o duduie ca să-și ridice fustele că mi-e lehamite…
-Mă refeream la iubirea totală!
-Nu există amice, totul e doar pofte, hormoni și fandoseală…pe mine unu’ liubovul și boceala după ființa iubită mă lasă rece!
--Dar marii prozatori universali, Dickens, Hemingway, Stendhal, Flaubert, Kafka…ca să dau doar cîteva nume, vă inspiră?
-Prea puțin… Flaubert, ce cocotă:“Madame Bovary c’est moi”, mare gogoriță! De morți însă numai bine. Franz sărmanu, era cam țăcănit, unde ai văzut matale un om care să se transforme tam-nisam, peste noapte într-un gîndac?
_E o metaforă extinsă!
-Rahat cu perje…în lumea asta contează doar ce bagi pe gură și ce scoți pe cur!
-Ce moment al zilei vă este mai propice, seara sau dimineața? În ce locație creați mai cu spor?
-La budă...acolo așezat pe tronul de porțelan, îmi dau ideile ghes! Dacă sunt constipat, screm cîte-o poezie, în schimb cînd mă cufur lesne, mă apucă grafomania ca pe Balzac și torn cîte-un eseu-două!
-Deci nu inspirația ori o emoțiile profunde vă dirijează creația, ci stările viscerale!
- E greu de explicat...Uite de pildă chiar înainte să vii matale, mi-era foame și am compus repede o poemă, să ți-o citesc:
„Sunt un poet/ Fără antet / Scîrțîi vioara / Plutesc pe Loara/ Mă simt perdant /N-am un Trabant / S-agăț și io muze / Roșii la buze / Ori barem Toyota / Să coțăi cocota / Calul focos / Frece-mă-n dos / Umblu pe drum / Lăută de scrum / Rotula de lemn / Vibrează solemn / Flutur drapel / Prapor cățel/ Aș hali o șaormă ...
Cînd am ajuns aici îmi trecuse foamea dar nu am mai găsit o rimă la „șaormă”!
Eu: -Normă, platformă, filodormă...
-Dragul mieu, poezia e ca femeia: ai rime, te primește în patul ei, n-ai? Canci! Stai lîngă ușa dormitorului și te holbezi pofticios pe gaura cheii!
-Cum ați vrea să recepteze publicul larg, dar și critica, vasta dumneavoastră operă?
-Ca pe un cozonac cu nucă! Înfrupte-se cine vrea din el, mie nu-mi pasă, atîta vreme își plătește dărabul!
- Ce aveți să transmiteți în final, cititorilor?
-Să-mi cumpere cărțile, indiferent ce fac cu ele; dau și cu reducere: la 3 volume achiziționate, un cîrnat bonus!

N.A. Acest superficial text este o satiră cu penet de pamflet.Oricine îl receptează altfel, o face pe propria-i răspundere, asemănărea cu persoane în viață e pur aleatoare.