agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-15 | [This text should be read in romana] |
A doua lor întâlnire avusese loc în orașul T. unde studia fata.
- Otilia sosesc vineri, iubita mea cu ochii de smarald. Abia aștept să te pot strânge în brațe, să-ți strivesc trupul de al meu, scria Dan, în mesaje pe internet. - Te doresc atât de mult, încât aș vrea să mă transform în paharul tău de apă, să mă simți cu buzele, să-ți adulmec parfumul tonic de bărbat. Abia aștept să vină acea zi, să mi te aducă o rază ce poartă ispita dragului de tine, cu patimă și dorință, răspundea în aceeași manieră Otilia. Ziua de vineri sosi. Se întâlniră în fața căminului, Dan o luă în mașină și zburară spre un motel, în afara orașului, unde bărbatul avea deja cameră reținută. Au schimbat pe drum doar câteva cuvinte, fiecare dorind să se afle cât mai repede în brațele celuilalt. După ce ușa camerei se închise în urma lor, Otilia se năpusti asupra bărbatului și începu să-l dezbrace cu o iuțeală fierbinte. Buzele lor se uniră într-un sărut lung, părând că nu mai există posibilitatea de a se desprinde. Dan, luat prin surprindere, zvârlea câte o haină pe jos, în urma lui, iar Otilia cu o abilitate de femeie dezlănțuită, se dezbrăca din mers, în timp ce desfăcea fermoarul de la pantalonii iubitului. Cu viteză și pasiune s-au purtat unul pe celălalt până în pat, printre lucruri răvășite, iar intensitatea sentimentelor au cuprins momente sublime în contopirea trupurilor, dornice să scape de povara platoniei, ce dura de ceva timp. După câteva ore de amor, răsfăț, trăiri la intensitatea maximă, cei doi se relaxau în local, servind cina. - Dane, o să-mi fie tare greu fară tine. - Iubita mea dar te port în sufletul meu, cu mine, peste tot. Locul tău este asigurat și va dăinui veșnic. - Știi bine la ce mă refer. Nu te face că nu pricepi... Te vreau numai pentru mine. Nu pot suporta de acum încolo să strângi în brațe altă femeie. - Otilia, dar sunt însurat și am doi copii. - Există divorț pe lumea asta, Dane. - Sper că nu-mi ceri acest lucru. - De ce nu?... Dan roși, dar nu mai scoase un cuvânt. Nu se gândise nici o clipă să se despartă vreodată de Angela. El, fără o femeie lângă el nu era împlinit și ea era tot ce-i trebuia. Nu-i dădea comenzi, nu-l cicălea, era supusă, îl iubea și-i satisfăcea toate dorințele. Apoi își iubea copiii foarte tare, în special pe Raluca. În acel moment trecu peste această discuție. Petrecură trei zile fierbinți, cu distracții, plimbări și iubire. Mai ales iubire. - Nu mai este mult și o să vii acasă de Crăciun, Otilia și ne vom întâlni, o consolă bărbatul la despărțire. - Ce mă fac fără tine, iubitule... Era așa de bine la tine în brațe. Vreau să te mai gândești, te doresc doar pentru mine. - Otilia, nu-mi cere asta... - De ce nu?... Vacanța de iarnă sosi cu fulgi, cu sărbători, cu bucurii pentru toată lumea. Întâi Moș Nicolae care dăruiește copiilor, apoi Moș Crăciun. În familia Ciurea era înțelegere, bună dipoziție și căldură familială, deoarece Angela știa să le împace pe toate. Cum starea materială era asigurată, ea fiind bună administratoare, toate erau respectate: pomul de Crăciun, preparatele pentru masă, cadouri pentru fiecare. Pe ea se lăsa ultima, dar în fiecare an avea grijă Dan să-i ofere câte un cadou de valoare. În acest an uitase. În dimineața Crăciunului pachetul pentru ea lipsea. - Scuză-mă Angela, am avut multă treabă în ultimul timp și am uitat. Uite ia acești bani să-ți cumperi ce dorești, încercă acesta să se scuze, scoțând din buzunar câteva hârtii. - Vezi-ți de treabă Dane! Lasă, între noi nu se pun astfel de probleme, răspunse Angela cu un nod în gât, refuzând banii. Mai este Moș Anul Nou, ai prilej să-mi faci cadou. Și apoi imediat: Dane, suntem invitați de revelion la familia Toma. - Cine sunt ăștia, întrebă bărbatul cu oarecare mirare. - Părinții Otiliei. - Aha...dar ce le-a venit să ne invite? Și ai acceptat fără să mă întrebi? - Da, am acceptat, gândind că nu ai nimic împotrivă. Mai schimbi câte o impresie literară cu Otilia. Dan înghiți și nu mai spuse nimic. El știa că Otilia dorește să plece cu colegii săi la munte de revelion și că totul era aranjat. Gelozia îl măcina, desigur cumplit, dar mândria de bărbat și situația de fapt, îi spuneau că este mai bine așa. Va scăpa de coșmarul sărbătorilor, prefăcându-se că totul e bine, purtând calvariul cu o mască stoică. Cei doi, Dan si Otilia, se văzură puțin între patru ochi, între Crăciun și revelion. El suporta cel mai greu. Fata fiind dezinvoltă, se purta aproape natural, nu se ferea de nimic. Îi spunea mamei sale: - Mama, eu merg până la familie Ciurea, să mă consult într-o problemă cu Dan. - Otilia, lasă omul! Nu mai ai cu cine te consulta?. Și apoi, știu eu cât îi convine Angelei, să te tot duci pe la ei? - N-ai decât s-o inviți și tu pe Angela pe la noi și suntem chit. - I-am invitat de revelion, tu stai acasă? - Nu, nu cred. Merg cu ai mei colegi la munte, dar încă nu sunt foarte sigură. În 31 decembrie Otilia îl sună pe Dan pe telefonul mobil: - Iubitule, am aranjat tot, mergem la munte să petrecem revelionul. - Otilia, pe mine nu m-ai întrebat. - Am vrut să-ți fac o surpriză. Ce, nu te bucuri? - Nu știu ce să spun acum... - Spune da, doar atât trebuie să spui. Consternat, omul închise telefonul, dar tentația era mare. Să petreacă noaptea de revelion cu persoana iubită... Otilia, după vreo oră îi aminti cât de mult îl iubește, că nu poate trăi fără el și că dacă o iubește vine să petrecă revelionul cu ea, la munte. Prins în mrejele dragostei, în dorința nebună de a fi cu ființa iubită care-l diviniza, Dan gândi: ’’sunt pe cale de a face cea mai mare nebunie din viața mea’’. Seara, înainte de plecare la familia Toma, așa cum plănuiseră, copiii lui Dan Ciurea se adunaseră pe lângă el. - Familia Ciurea pleacă la revelion, spuse Andrei sarcastic. Ce faci tată nu te pui la țol festiv? - Nu prea mă îmbrac eu protocolar, nu știi tu, Andrei? - Sper că nu mergi în blugi, tati, adăugă Raluca. - Și de ce nu, frumoasa mea, spuse Dan apropiindu-se de fetiță și sărutând-o ușor pe frunte. - Hai Dane, îmbracă-te ! - Angela, eu vă duc până acolo cu mașina, mă întorc, mă schimb și iau un taxi. - Bine Dane, cum spui tu. Astfel își duse familia la revelion în casa părinților iubitei sale, se întoarse acasă, se îmbrăcă de munte, luă bani la el, mulți bani și plecă să petreacă revelionul cu Otilia, spre încântarea acesteia. Surpriza îi fu și mai mare, când la cabană constată că era plin de studenți, cei mai mulți colegi de-ai Otiliei și că fata îl recomandă ''viitorul meu soț’’. Nu-i era chiar la îndemână să se zbenguie printre acești tineri, față de care era cu încă atât mai în vârstă. - Otilia, nu mi-ai spus că... - Am vrut ca surpriza să fie totală. - Și de ce mă recomanzi ''viitorul tău soț’’?! - Păi crezi că mai ai familie de azi încolo? Eu am lăsat un bilet acasă și i-am spus mamei să-l citească la 12 noaptea. Acolo am spus totul despre noi. Dan scrâșnii din măsele. Această fată care pretindea că-l iubește, de fapt și-a satisfăcut un capriciu și l-a dus de nas. - Nu crezi, că era cazul să mă întrebi și pe mine? - Eu cred că am procedat bine și te-am scăpat de niște explicații, față de Angela. Dan nu mai spuse nimic. Era confuz. Pe de o parte se simțea bine lângă această fată, cea mai frumoasă dintre cele de față, care-i acorda atenție exagerată și pe care o iubea, dar se gândea la Angela și la cei doi copii ai săi, cât i-a făcut să sufere. Inchise telefonul și-și spuse ''dacă e bal, bal să fie’’. La început a stat mai retras, apoi s-a prins în iureșul tinerilor și s-a distrat grozav în mijlocul lor, al acestor fete și băieți dezinvolți, amintindu-și de perioada studenției. va urma |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy