agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 4436 .



Cântec uitat
prose [ ]
poem în proză

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [ªtefan_Peticã ]

2010-06-15  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Yigru Zeltil



...Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine
amara durere care zăcea în glasul lor, dar ele suspinară așa de rugător și notele se
tânguiau așa de sfâșietor, încât am rămas pe loc, ca și când mi-ar fi fost ochii prinși de
ademenirea ucigătoare a unei prăpăstii.
Iar coardele vorbiră prelung și trist. O notă stângace sălta tremurând ca o umbră
ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară!
Cărarea se desfăcea albă și prăfuită ca un pod de argint peste pământul adormit.
Copacii stăteau nemișcați ca niște copaci fermecați de poveste veche și luna părea prinsă
pe imensa boltă albastră.
Câmpul se întindea ca un strat de flori albe, și în toată această magie strălucită și
ciudată a nopței numai umbrele negre ale teilor își lăsau dulcele lor mister ca un vis duios
peste o serbare veselă.
Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă ușoară sălta zglobie ca
o rază de lună furișată prin frunzișul des al ramurilor. Ramuri întinse peste un drum de
visuri!
Drumul se umbrea mai tare, ramurile se întindeau mai mult și visul se făcea mai
nerăbdător. Fruntea se ridică în sus ca o cugetare plină de cutezanță și inima bătea ritmul
viitoarelor fericiri. Portița verde apărea scăldată în raze de lună și n-a fost niciodată
pridvor de biserică mai cu evalvie călcat decât pragul acelei portițe.
Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă suavă se înălța lină ca
o față de madonă melancolică într-un templu curios. Grădina era un templu, și madona
avea ochi mari și visători, iar părul îi cădea peste umeri ca o mantie regală.
O, notele triste, o, madona părăsită, o, cântecul uitat!

1900

.  |








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!