Când mă gândesc la desele ei crize de gelozie, la săruturile alea pătimașe care decimau zidurile de urlete, ce aș putea face mai mult? Dacă aș fi luptat cu o femeie mai tânără, geamătul ei m-ar fi zdrobit dintr-o singură lovitură. Într-un alt război de paie. I-am spus să se privească în oglindă după mine, pentru că oglinzile memorează trăirile sufletești ale tuturor oamenilor.
-- Cui ai spus asta, Z?
-- Unui zeu îndepărtat de principiu și esență!
-- Și te-a crezut?
-- Nu știu. Nu a răspuns niciodată gândurilor mele.
-- Și atunci ce ai făcut atâția ani în catedrala aia? Te-ai rătăcit de ieșire?!
-- Am fost doar o zi.
-- Ce?
-- Am fost doar o zi. Înăuntru. O zi când am asurzit de atâta culoare. M-am implicat până roșul fierbinte a devenit sânge. După o vreme am renunțat complet la cuvinte. Nici nu mai aveau importanță. Se transformaseră în culori dintr-o specie rară.
-- Nu înțeleg ce spui!
-- Ai vrea să îți inventeze cineva o culoare, Helene?
-- Daaaa! Vreau un altfel de curcubeu fără să amesteci firile culorilor.
-- Și cât ai vrea să trăiască culorile tale?
-- Doar încă puțină tinerețe!



Fragment din romanul ,, A" în curs de apariție