agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 4296 .



Curentu
prose [ ]

Compilation: texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [rodean ]

2017-07-19  | [This text should be read in romana]    | 



De mai bine de două săptămâni, viața domnului Sebastian Apostoaie, profesor pensionar de 66 de ani, este dată peste cap din cauza unei probleme de sănătate care l-a luat prin surprindere exact într-un moment în care starea sa generală, psihică și fizică, era mai mult decât mulțumitoare. Dar, despre ce este vorba?

După ce timp de două zile, la sfârșit de săptămână, a resimțit dureri de cap inexplicabile, lunea dimineața și-a dat seama că are vedere dublă și alte tulburări vizuale. În acel moment nu a mai stat pe gânduri, și-a luat soția și, cu un taxi, s-a prezentat la Urgențe.
Acolo a fost primit foarte bine, în scurt timp s-a stabilit diagnosticul „pareza nervilor oculomotori stânga” și, tot în timp relativ scurt, s-au eliminat (cel puțin pentru moment) și principalele cauze major care, de obicei, dau asemenea necazuri. Mai rămânea, totuși, să fie planificat la un examen RMN, la cel mai performant aparat din oraș, așa că, până atunci, a fost internat la Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar pentru a fi ținut sub observație, continuarea investigațiilor și tratament.

În salon – viața obișnuită din spital, din care nu lipsesc nesfârșitele vizile ale aparținătorilor, rudelor mai îndepărtate, prietenilor, colegilor, vecinilor, toți venind încărcați cu mâncare, fructe, sucuri, apă și, bineînțeles, cu păreri și sfaturi.

La bolnavul din dreapta, de lângă ușă, vine soția. Omul a fost internat în urmă cu o săptămână în stare gravă, este diabetic, a făcut al doilea accident vascular cerebral, dar s-a recuperat miraculos. La vizita de dimineață doctorul i-a spus că mâine îl externează și că de acum înainte va trebui să țină mai bine sub control diabetul, să aibă grijă la hipertensiunea arterială, să mănânce conform regimului stabilit ș.a.m.d. Bineînțeles că soția lui era informată cu toate aceste probleme dar, înainte de plecare, începe să-l dojenească pentru cu totul altceva:
- Vai, Nicule, ai văzut ce ne-ai speriat?! Nu ți-am spus de atâtea ori să nu mai stai în curent? Vrei să paralizezi de tot, să fii o legumă pentru toată viața și să ne chinui și pe noi? Gata, după ce ieși din spital, stau eu cu ochii pe tine, dacă tu nu știi să te ferești de curent!
Adică, nici vorbă de diabet, de hipertensiune, regim alimentar, curentul a fost și rămâne principalul pericol!

Pentru a nu mai fi martor la asemenea discuții, domnul Apostoaie își ia telefonul de pe noptieră și iese pe hol. Face doar două ture dus-întors și este abordat de o femeie slabă, strâmbă și tremurândă:
- Domnu, nu vă supărați, nu știți cât e ceasul?
- Douăsprezece fără un sfert, îi răspunde Apostoaie, vădit fără chef de conversație.
Dar doamna insistă:
- Văd că aveți probleme cu ochii, v-a tras curentu?
- Nu știu doamnă, acum se investighează problema, aici noi trebuie să ne lăsăm pe mâna doctorilor, știu ei ce fac!
- Lăsați, că și eu mă chinui de vreo zece ani cu nenorocitul ăsta de parkinson, de când am fost la înmormântare la tăticu – Dumnezeu să-l ierte! – și îi tot spuneam lu bărbatu-meu: „Dorele, mai închide și tu geamul ăla de la mașină, că mă înnebunește de cap curentu!”. Domnule, luați seama, curentu e dat dracului, face ravagii în corpul omului!

Apostoaie dă să intre în salon, ca să scape de femeie, când îi sună telefonul:
- Salut, Sebi, măi bătrâne, sunt colegul tău de facultate, Dan Vasile, nu am vorbit de mult la telefon cu tine, dar am auzit de pe la alți colegi că ai probleme cu ochii, cică te-ar fi tras curentu. Ia zi, ce mai faci, cum te simți? De unde ai luat curentu ală nenorocit?
- Măi Dane, ce să-ți spun, sunt la o clinică de neurologie, spital universitar de urgență, aici sunt medici foarte buni, cu metode de investigare moderne, nu se știe, deocamdată, cauza, dar am început un tratament care se pare că dă ceva rezultate, mici dar vizibile, spun ei.
- Da, măi, bine, nu te mai obosesc acum, lasă că te mai sun eu dar, ascultă la mine: „La anii noștri mai trebuie să ne uităm și prin buletin. Asta e! Și, atenție: buletinul și curentu nu iartă! Ha, ha, ha!”

Sebi Apostoaie închide telefonul și intră din nou în salon. Între timp a fost adusă masa de prânz. Vecinul din față-stânga ia o lingură de supă și răspunde, apoi, precipitat, la telefon:
- Ddda... cumpo... cum zici? Și eu m-am ggâdit la fel, tiam eu, ai deptate, asa ete!
Apoi, radios, către ceilalți bolnavi:
- Ggata... m-am llămuit! S-a uitat... fiica mea pe itenet si a afat... că pobemele mee... sunt de la cuent!
La care, domnul Apostoaie nu se poate abține:
- Păi, domnule, azi dimineață doctorul ți-a spus că ai făcut un accident vascular cerebral, care s-a văzut și la computer tomograf.
- Si... acidentul... ceebal de la ce... a fost făcut?
- Cum de la ce? De la tensiunea foarte mare, doar ți-a spus doctorul!
- Donule... mă înebuești, nu înțeegi... că și tesiunea... tot de la cuent a fost? Itenetul stie acum tot, mi-a spus... fiica mea, și să stii... că nu e poastă!
Și, mai luând o lingură de supă:
- Mâcaea... ata nesăată... n-ae... niciun gut! Ae cineva... nite sae?

La bolnavul din stânga vine sora sau cumnata, o femeie grăsuță, debordând de energie, cu aerul că știe tot și este foarte sigură pe ea. Drept pentru care, îi cântărește din priviri pe toți bolnavii din salon și îi încurajează: „O să fie bine! Dumnezeu este mare!”
Apoi se năpustește asupra fratelui (cumnatului):
- Ia zi, tensiunea ți-au mai luat-o, că la internare aveai 21 cu 12?!
- Da, mi-au luat-o în fiecare zi și mi-au spus că e mult mai bună ca la început.
- Cât ai avut?
- Ieri a fost 14 cu 8, iar azi 13 cu 8.
- Și ți s-a spus că asta de azi este bună? Cine ți-a luat-o?
- Un doctor tânăr, care face ucenicie, nu știu cum se numește...
- A, da, este rezident, nu știe!
Și, uitându-se spre toți în salon:
- Vă zic eu, am o prietenă foarte bună, asistentă cu mare vechime, care m-a lămurit cum e cu tensiunea. Cea mai bună tensiune este 12 cu 7. Bună este și 13 cu 7. Nu este rea nici 14 cu 7 sau 14 cu 8. Dar, măi oameni buni, 13 cu 8 este ca-tas-tro-fa-lă!! Asta arată că în organism este o infecție puternică! Doamne ferește, te internezi cu o problemă și dai de altele! De fapt, nici nu ar fi de mirare să fi pătruns în salon vreun virus, la ce curent este aici! Aveți grijă la curent, domnilor!

Tensiunea fiind prea mare în salon, domnul Apostoaie iese pe hol. Sună telefonul. Un prieten bun îl ia la rost:
- Vai, măi Sebi, de ce n-ai avut grijă de tine, nu ți-am spus că ești băgat în prea multe treburi și te obosești prea tare? Cum te mai simți? Ce ți-au găsit? Eu, repet, cred că toate astea ți se trag de la faptul că muncești prea mult la calculator.
- Sandule, mulțumesc pentru grijă, dar să lăsăm doctorii să-și facă treaba și să se pronunțe. Oricum, nu cred că este de vină calculatorul.
- Sau, poate, te-a tras curentu!
- Măi, m-ați înnebunit cu toții cu curentu vostru! – răbufni Sebi. Eu, oricum, nu prea stau în curent, nu am aer condiționat nici acasă nici în mașină, în ultima vreme nu am făcut niciun drum lung cu geamurile autoturismului deschise, nu am stat mai mult în niciun loc public cu aerul condiționat aproape de mine... Ce tot îi dați cu curentu??

***

În sfârșit, vine și ziua externării din spital a domnului Apostoaie. Medicul se mai uită o dată în ochii lui, îi plimbă ciocănelul prin față, sus-jos, stânga-dreapta și spune mulțumit:
- Da, este mai bine, se mișcă și stângul. La RMN-ul de ieri nu s-a văzut nimic deosebit, astăzi plecați acasă, luați medicamentele prescrise și, cu multă răbdare, în câteva luni, sperăm să se amelioreze substanțial vederea dublă. Mai e ceva?
- Și, totuși, domnule doctor, care să fi fost cauza?
Întrebare la care domnul medic primar, lector universitar, doctor în științe medicale, a răspuns senin, sub privirile rezidenților care-i sorbeau învățătura:
- V-a tras curentu...

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!