Într-o junglă din Ecuador se vând cămăși fine de in făcute de femeile unui trib împăcat cu civilizația, e zece dolari bucata. În colțul unui aeroport din Mongolia, mic cât o autogară, se vinde Pepsi cu aromă de lapte de iac, are etichete scrise cu pixul. Un elev brazilian vinde în curtea unei școli din Recife avioane de hârtie în fiecare marți și joi, când chiulește de la franceză, face jumi-juma cu învățătorul; a deprins arta negoțului de la mă-sa, care vinde amor când e el la școală și tac-su într-o intersecție, dirijând traficul. Vasile din Costești vinde prafuri albe în parcul central din Sheffield doar când plouă, adică zilnic, că polițiștii locali n-au chef să se ude. Tu, pe plaja asta imaginară din București vinzi povești și ăsta este unul dintre marile motive pentru care iubesc lumea. De fapt singurul și de fapt te iubesc doar pe tine pentru că ești aici și acum cu marfa asta specială. Știu că taraba ta e în inima mea și că vei vinde întotdeauna cu același preț pe care ți-l voi plăti la infinit cu bucurie nemărginită: acest zâmbet inimitabil.