Norii imi apasa inima cu suflul lor vaporos… alunec intr-o ruga a cerului catre pamant simtindu-ma precum o samanta ce se teme sa fie ingropata pentru totdeauna. Simt urme de lut ce imi acopera corpul… ma simt incarcerat in pamantul roditor ce imi starpeste esenta si ma sustrage discret la viata…
Rodesc… asa cum sufletul meu se stia dator sa o faca… Fremat pierdut, simtindu-ma strapuns din interior de strafulgerari organice de durere. Sunt radacina unei arbore exotic ce-mi poarta lacrimile catre norii ascunsi in cerul lor indepartat. Fiecare lacrima isi indulceste substanta cu albul pur al primaverii patat de sangele ce zvacneste involburat in nervurile gandurilor mele pustii… Lacrimile mele pastreaza parfumul de magnolie ce imi izvoraste din radacini si imi iriga tulpina amortita. Raman verde si inmiresmat in indepartarea cerului dupa care frunzele mele tanjesc, in timp ce eu zac adumbrit si singur sub lutul fecund ce mi-a ingropat visele.
Vantul te poarta cu el, deasupra florilor mele pastelate pe care le deschid in calea ta insetat de soarele recent pierdut dincolo de nori. Te simti atrasa de parfumul meu de magnolie, iar eu iubesc vantul ce-ti ravaseste petalele. Cerul te rasadeste langa tulpina mea, iar intre noi se naste o mica frezie galbuie precum sperantele mele ratacite in nori. Ahh.. cu timpul iubim acea mica frezie ce ne impodobeste singuratatile si o lasam sa se prechimbe intr-o lalea... Bulbul ei se ingemaneaza cu al meu, si te patrunde si pe tine incetul cu incetul… suntem niste simple vietati tacute ce isi schimba tacerea pe liniste si singuratatea pe simplitate… iubim vantul dintre noi, desi tulpina ta nu a ajuns inca atat de sus pentru a il simti dezmierdandu-i frunzele cu bataia lui. Te bucuri doar de umbra frunzelor mele si parfumul florilor ce imi lacrimeaza pe tot corpul… Iti privesc cu interes tulpina, curios sa vad in ce te vei transforma, insa iti intrezaresc doar spinii negrii, pe cand petalele iti par inclestate in somnolenta lor trista. Te astept… te alint si te dezmierd cu umbra mea, facandu-ti loc langa tulpina mea amortita. Tu infloresti precum o azalee timida, dincolo de mine… in vecinatatea umbrei mele rabdatoare. Las vantul sa te bata catre mine, nevrand sa iti frang tulpina fragila cu visul meu germinator…Spinii ti-au cazut unul cate unul pana cand intr-o noapte mi te-ai dezvaluit stralucitoare si plapanda, iubitoare si supusa umbrei mele. Ne privim pentru cateva clipe, pentru prima data. Ne privim divin si te ofilesti la prima bataie de vant. Eu pustiit de pierderea ta… tu insamantata intr-o alta oaza de liniste, dezmierdata de razele soarelui ce isi facuse loc – intr-o rupere de nori acolo.. undeva.. departe de mine. Frunzele mele atat de verzi isi pierdusera culoarea.. magnoliile mele isi acrisera parfumul, lalelele se stinsesera cu totul la radacinile mele indurerate. Priveam doar silueta ta, intrebandu-ma ce floare fusesei in realitate. Acum erai un crin galben, dincolo de o gradina de maci intunecati. Eu inca te mai identificam – amagitor – cu azaleea de odinioara pe care o indragisem atata ! Pasiunea fragila ce iti dezvelise tulpina sub umbra mea odihnitoare… tanjeam dupa nobletea cu care te asortai magnoliilor mele… doream susurul tau calm de zambet si liniste in care incepusem sa imi adancesc noptile, sa imi unduiesc zilele, sa imi regasesc soarele… Am lacrimat cu sinceritate tremuratoare o floare de roz marin si mi-am purtat singuratatea departe de petalele tale de crin – ingalbenite si confuze. Roz-marinul ne-a ramas amandurora in spatiul schitat pentru totdeauna intre tulpinile noastre adumbrite. Tu inca mai imbratisai nestiutoare soarele, nestiind ca norii migreaza deasupra noastra, fara sa aiba habar de dorurile noastre din fiecare clipa. Am ramas tacut, polenizand cuvintele blestemului meu cu esentele tari ce izvorau din magnoliile-mi insangerate, in timp ce tu te lasi imbatata de parfumul lor indepartat, - precum de un murmur ce freamata inauntrul tau, plangand sub soarele pe care l-ai urmat nestiutoare. Vei fi ramas, intr-o buna zi lipsita de soare si de umbra, de parfum si de mine…


Nota : Parfumul norilor – Lacrimi de magnolie , 25.11.2005