agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-09 | [This text should be read in romana] | Submited by oricealtceva
De prea multe ori am vトホut mila rトフトツindu-se. Noi テョnsト, cei ce guvernトノ oamenii, am テョnvトフat sト privim テョn inimile lor si sト nu acordトノ grija noastrト decテョt celor demni de atentie. Refuz sト am milト fatト de rトハile ostentative ce frトノテ「ntト inimile femeilor, asa cum o refuz mortilor si muribunzilor 窶 si stiu pentru ce.
A fost o vreme, テョn tineretea mea, cテョnd テョmi era milト de cersetori si de rトハile lor, cテョnd plトフeam pentru ei tトノトヅuitori si cumpトビam leacuri 窶 caravanele テョmi aduceau dintr-o insulト unguente cu amestec de aur, care refトツeau pielea deasupra rトハii deschise. Am fトツut aceasta pテョnト テョn ziua テョn care am テョnteles cト tineau la duhoarea lor ca la un lux rar, cトツi i-am surprins zgテョriindu-se si mテョnjindu-se cu bトネegar, asemenea acelora care テョngrasト pトノテョntul pentru a-i extrage seva テョntreagト. テ市i arトフau cu mテョndrie unul altuia putreziciunea, fトネindu-se cu ofrandele primite, fiindcト cel ce cテョstiga cel mai mult egala テョn proprii-i ochi pe marele preot care slujeste celui mai frumos idol. Nu primeau sト-l consulte pe medicul meu decテョt テョn speranta ca sancrul lor テョl va surprinde prin pestilenta si dimensiunile lui si-si agitau ciotul ca pentru a ocupa mai mult loc テョn lume. Si primeau テョngrijirile ca pe un omagiu, oferindu-si membrele ablutiunilor care-i flatau; de テョndatト テョnsト ce rトブl era vindecat, se regトピeau lipsiti de importantト, nemaihrトハind nimic din ei テョnsisi, inutili, si テョncercau sト reテョnvie acel ulcer care trトナa テョn ei. テ士podobiti din nou cu putreziciunea lor, mテョndri si gトブnosi, reluau drumul caravanelor cu talgerul テョn mテョnト, cersind テョn numele dumnezeului lor murdar. A fost o vreme, de asemenea, cテョnd テョmi era milト de morti, credeam cト acela pe care-l sacrificam テョn desert se cufunda テョntr-o singurトフate deznトヅトニduitト, fトビト a-mi da テョncト seama cト nu existト singurトフate pentru cei ce mor. Am vトホut テョnsト egoistul sau avarul, cel care striga atテョt de tare テョmpotriva oricトビei spolieri, trトナndu-si ultimele clipe si rugテョnd sト fie strテョnsi テョn jurul lui obisnuitii casei, テョmpトビtindu-le bunurile sale cu o echitate dispretuitoare, asa cum imparti unor copii jucトビii inutile. Am vトホut rトハitul bicisnic, cel care ar fi urlat dupト ajutor テョn preajma unui pericol fトビト importantト, pentru ca apoi, テョntr-adevトビ lovit fトビト sperantト, sト respingト din partea celorlalti orice asistentト, dacト pトビea cト aceasta i-ar fi pus pe tovarトピii sトナ テョn pericol. Premトビim o asemenea abnegatie. Eu テョnsト n-am gトピit テョn ea decテョt un semn discret de dispret. L-am vトホut pe cel care テョsi テョmparte plosca, atunci cテョnd deja se usucト la soare, sau merindele, atunci cテョnd, dupト o foamete テョndelungatト, ele nu-i mai sテョnt de folos. Si face aceasta テョn primul rテョnd pentru cト nu le mai simte nevoia si, plin de o regalト ignorantト, lasト celorlalti acest os de ros. Am vトホut femei plテョngテョndu-i pe rトホboinicii cトホuti. Dar noi sテョntem cei care le-am テョnselat! I-ai vトホut vreodatト pe supravietuitori テョntorcテョndu-se acasト mテョndri si zgomotosi, si aducテョnd moartea celorlalti ca pe o cautiune a riscului acceptat, moarte pe care o descriu テョnspトナmテョntトフoare, fiindcト li s-ar fi putut テョntテョmpla si lor? Chiar si eu, テョn tineretea mea, iubeam aceastト aureolト a loviturilor de sabie primite de altii. Mト fトネeam cu tovarトピii mei morti si cu teribila lor disperare. Cel ales de moarte テョnsト, vomテョndu-si sテョngele si tinテョndu-si mトビuntaiele テョn mテョnト, este singurul care descoperト adevトビul 窶 si anume, cト nu existト o oroare a mortii. Propriul sトブ trup テョi pare de-acum un instrument zadarnic, care a テョncetat de a-l mai servi si pe care-l aruncト. Un trup ciopテョrtit, care apare テョn toatト slトッiciunea sa. Dacト acestui trup テョi e sete, muribundul nu vede テョn aceasta decテョt un nou prilej de a-i fi sete, prilej de care ar trebui sト fie izbトプit. Devin inutile toate bunurile ce serveau la a テョmpodobi, a hrトハi, a cinsti aceastト carne pe jumトフate strトナnト, care nu mai e decテョt proprietate domesticト, asemenea mトトarului legat de tトビusul sトブ. Atunci テョncepe agonia, care nu este decテョt clトフinare a unei constiinte, golitト si umplutト mereu de valurile memoriei. Ele vin si pleacト, テョntocmai ca fluxul si refluxul, ducテョnd si aducテョnd imagini, cioburi de amintiri, frテョnturi ale tuturor vocilor auzite. Revin, scトネdテョnd din nou algele inimii si reテョnviind duiosii. Echinoctiul テョnsト pregトフeste refuzul sトブ hotトビテョtor, inima se goleste, mareea si amintirile sale se テョntorc la dumnezeu. Desigur, am vトホut oameni fugind de moarte, temテョndu-se de confruntarea cu ea. Dar pe cel ce moare nu l-am vトホut niciodatト テョnspトナmテョntat. Pentru ce, deci, i-as compトフimi? De ce mi-as pierde timpul, plテョngテョndu-le sfテョrsitul? Am cunoscut prea bine perfectiunea mortilor. N-am テョntテョlnit nimic mai usor decテョt moartea acelei prizoniere care, atunci cテョnd am vトホut-o, テョncepuse deja sト moarト, respirテョnd テョncet si ascunzテョndu-si tusea テョn cearceaf, asemenea unei gazele la capトフul cursei, chinuindu-se deja, dar ignorテョnd aceasta pentru cト-i plトツea sト zテョmbeascト. Iar surテョsul ei era adiere deasupra unui rテョu, amintire a unui vis, urmト lトピatト de o lebトヅト, din ce テョn ce mai purト, mai pretioasト, mai greu de retinut, ajungテョnd テョn cele din urmト o linie simplト si neprihトハitト, atunci cテョnd lebトヅa si-a luat zborul. Mi-amintesc, de asemenea, de moartea tatトネui meu. A tatトネui meu, テョmplinit si preschimbat テョn piatrト. Se spune cト pトビul asasinului s-a albit atunci cテョnd pumnalul, テョn loc sト goleascト un trup trecトフor, l-a umplut cu asemenea mトビetie. Ucigasul, ascuns テョn camera regalト, fatト テョn fatト nu cu victima sa, ci cu granitul urias al unui sarcofag, prins テョn capcana unei tトツeri a cトビei cauzト era el テョnsusi, a fost gトピit テョn zori prosternテョndu-se テョn fata nemiscトビii mortului. Astfel, tatトネ meu, pe care un regicid l-a trimis dintr-o datト テョn eternitate, a oprit テョn loc, atunci cテョnd si-a dat ultima suflare, si suflarea celorlalti, pentru trei zile. Limbile nu s-au dezlegat, iar umerii nu s-au テョndreptat decテョt dupト ce l-au dus テョn pトノテョnt. Ni s-a fトツut atテョt de impunトフor, el, care nu guvernase doar, ci テョntemeiase si テョntトビise o efigie, テョncテョt, coborテョndu-l テョn groapト, la capトフul corzilor care trosneau, nu テョnmormテョntam un cadavru, ci depozitam un tezaur. Atテョrna suspendat, asemenea primei trepte a unui templu, iar noi nu l-am テョngropat, ci l-am pecetluit テョn mormテョnt, devenit, テョn sfテョrsit, ceea ce este 窶 o temelie. El m-a テョnvトフat ce e moartea si m-a obligat, cテョnd eram tテョnトビ, s-o privesc テョn fatト, fiindcト el nu si-a plecat niciodatト ochii. Tatトネ meu avea sテョnge de vultur. S-a テョntテョmplat テョn acel an blestemat, care a fost numit 窶廾spトフul Soarelui窶, fiincト soarele, テョn acel an, fトツuse desertul sト se テョntindト, テョmprトピtiindu-si razele asupra nisipurilor printre oseminte, printre mトビトツini uscati, printre pieile transparente ale sopテョrlelor moarte si iarba prefトツutト テョn cテョlti. El, care face sト creascト tulpinile florilor, テョsi devorase creaturile s itrona asupra cadavrelor risipite, ca un copil printre jucトビiile pe care le-a distrus. A sorbit pテョnト si rezervele subterane si a bトブt din putinele fテョntテョni. A distrus pテョnト si aurul nisipurilor care ajunseserト atテョt de sトビace, de albe, テョncテョt acele locuri au primit numele de Oglinda. Cトツi oglinda nu contine nimic, iar imaginile cu care se umple nu au nici greutate, nici duratト. Si cテョteodatト, asemenea unui lac de sare, oglinda arde ochii. Conducトフorii de cトノile, atunci cテョnd se rトフトツesc si sテョnt prinsi テョn aceastト capcanト, nu o recunosc de la テョnceput, fiindcト nimic nu o distinge, si tテョrトピc, asemenea unei umbre la soare, fantoma prezentei lor. Prinsi テョn acest lipici de luminト, テョsi テョnchipuie cト merg, テョnghititi deja de eternitate, テョsi テョnchipuie cト trトナesc. テ市i テョmping caravana, acolo unde orice fel de efort テョmpotriva inertiei テョntinderilor e zadarnic. Mergテョnd spre o fテョntテョnト care nu existト, se bucurト de rトツoarea crepusculului, desi ea nu mai e decテョt un rトトaz inutil. Se plテョng, poate, naivi, de lungimea noptilor, desi curテョnd noptile vor trece, pentru ei, ca niste bトフトナ de pleoape. Certテョndu-se cu vocile lor guturale, din cauza unei mici nedreptトフi, nu stiu cト deja, pentru ei, dreptatea e fトツutト. Crezi cト aici o caravanト se grトッeste? Lasト sト se scurgト douトホeci de secole, si revino sト vezi! Topiti テョn timp si preschimbati テョn nisip, fantome テョnghitite de oglindト, asa i-am descoperit eu テョnsumi atunci cテョnd tatトネ meu, ca sト mト テョnvete ce e moartea, m-a luat テョn sa si m-a purtat pテョnト acolo. - Acolo, テョmi spuse, a fost o fテョntテョnト. テ始 adテョncul unuia dintre acele hornuri verticale, care nu reflectト, テョntr-atテョt sテョnt de adテョnci, decテョt o singurト stea, noroiul se テョntトビise, iar steaua se stinsese. Si absenta unei singure stele este de-ajuns pentru a rトピturna o caravanト テョn drumul ei, la fel de sigur ca si o ambuscadト. テ始 jurul orificiului テョngust, oameni si animale se テョngrトノトヅiserト テョn zadar, テョncercテョnd sト scoatト din mトビuntaiele pトノテョntului apa sテョngelui lor. Dar lucrトフorii cei mai siguri, tテョrテョti pテョnト テョn adテョncul acestui abis, scormoniserト テョn van crusta tare. Asemenea unei insecte テョmpunse, テョncト vie, care テョn tremurul mortii rトピpテョndeste テョn jur mトフase, polenul si aurul aripilor sale, caravana tintuitト テョn loc de o fテョntテョnト goalト, テョncepea deja sト albeascト テョn nemiscarea atelajelor rupte, a cuferelor sparte, a diamantelor risipite si a lingourilor grele de aur, care se acopereau de nisip. テ始 timp ce priveam, tatトネ meu mi-a vorbit: - Ai vトホut un ospトフ de nuntト, dupト ce nuntasii si miri iau plecat. Zorile lumineazト dezordinea pe care au lトピat-o ulcioarele sparte, mesele rトピturnate, focul stins, totul pトピtreazト pecetea unei petreceri tot mai tumultoase. Dar vトホテョnd aceste urme, テョmi spuse tatトネ meu, nu vei テョnvトフa nimic despre dragoste. Cテョntトビind si テョntorcテョnd テョn mテョini cartea Profetului, テョmi mai spuse el, zトッovind asupra desenului caracterelor sau asupra aurului miniaturilor, ignorantul pierde esentialul, care este nu obiectul van, ci テョntelepciunea divinト. Astfel, esenta lumテョnトビii nu este ceara care lasト urme, ci lumina. Totusi, vトホテョndu-mト cト tremur de teama de fi テョnfruntat テョn largul unui platou pustiu, asemenea meselor vechilor sacrificii, aceste resturi ale mesei Domnului, tatトネ meu テョmi mai spuse: - Ceea ce are テョnsemnトフate nu apare niciodatト テョn cenusト. Nu mai privi aceste cadavre, nu existト nimic aici decテョt cトビute テョnglodate pentru eternitate, テョn lipsa oamenilor care sト le conducト. - Atunci, i-am strigat, cine mト va テョnvトフa? Tatトネ meu mi-a rトピpuns: - Esenta unei caravane o descoperi テョn miscarea ei. Uitト zgomotul sec al cuvintelor si al vocilor: dacト prトパastia se opune mersului ei, ea va ocoli prトパastia, dacト se ridicト un munte, ea テョl evitト, dacト nisipul este prea fin, cautト テョn altト parte un nisip tare, dar reia mereu aceeasi directie. Dacト sarea unei saline se surpト sub greutatea poverilor, o vezi agitテョndu-se, scotテョndu-si din glod animalele, pipトナnd pentru a gトピi un pトノテョnt solid, dar curテョnd intrト テョn ordine, reluテョndu-si mersul テョn directia テョn care pornise. Dacト un animal cade, ea se opreste, テョsi strテョnge lトホile sparte, テョncトビcテョndu-le pe un alt animal, si reia acelasi drum. Cテョteodatト, moare cel care conduce caravana. Ceilalti テョl テョnconjoarト, テョl テョngroapト テョn nisip, se ceartト. Apoi un altul este ridicat la rang de conducトフor si caravana テョsi reia drumul, テョncト o datト テョnspre acelasi astru. Ea se miscト, astfel, テョntr-o directie care o dominト, este o piatrト care se rostogoleste pe o pantト invizibilト. Judecトフorii orasului au condamnat odatト pe o tテョnトビト femeie, care comisese un delict oarecare, sト se dezbrace si au legat-o, pur si simplu, de un tトビus テョn desert. - テ師i voi arトフa, mi-a spus tatトネ meu, spre ce se テョndreaptト oamenii. Si din nou m-a luat cu el. テ始 timp ce cトネトフoream, ziua テョntreagト s-a scurs, iar soarele i-a bトブt sテョngele cald, saliva si sudoarea. I-a bトブt din ochi apa luminii. Noaptea cトヅea cu scurta ei mテョngテョiere atunci cテョnd am ajuns, tatトネ meu si cu mine, la marginea platoului interzis unde, ivindu-se, albト si goalト, din temelia stテョncii, mai fragilト decテョt o tulpinト hrトハitト de umezealト si despトビtitト apoi de proviziile grele de apト care zac テョn pトノテョnt テョn linistea lor adテョncト, rトピucindu-si bratele care un curmei care sfテョrテョie deja テョn foc, ea implora mila Domnului. - Ascult-o, mi-a spus tata. Ea descoperト esentialul窶ヲ Dar eu eram copil si fricos: - Poate cト suferト, i-am rトピpuns, si poate cト-i e fricト窶ヲ - A depトピit suferinta si teama, care sテョnt boli ale staulului, fトツute pentru turmト. Acum descoperト adevトビul. O auzeam vトナtテョndu-se. Prinsト テョn aceastト noapte fトビト margini, evoca amintirea lトノpii de searト, a camerei care ar fi adトパostit-o si a usii care s-ar fi テョnchis テョn urma ei. Oferitト universului テョntreg, care nu avea nici un chip, chema la ea copilul pe care-l テョmbrトフisezi テョnainte de a adormi si care e o テョntrupare a lumii. Supusト, pe acest platou pustiu, trecerii necunoscutului, cテョnta pasul bトビbatului care rトピunト seara テョn prag, pe care-l recunosti si te linisteste. テ始 mijlocul necuprinsului, neavテョnd nimc de ce sト se agate, implora sト i se redea obstacolele care, doar ele, permit existenta, acel caier de lテョnト de tors, acea albie de spトネat, si doar aceea, acel copil de legトハat, si nu altul. Invoca eternitatea casei, ce poartト テョn ea tot satul, テョn aceeasi rugト de searト. Tata m-a luat din nou テョn sa, dupト ce capul condamnatei i s-a prトッusit pe umトビ. - Vei auzi, mi-a spus, murmurul vocilor lor sub corturi si acuzatiile lor de cruzime. テ司 voi face テョnsト sト-si テョnghitト tentativele de rebeliune: eu fトブresc omul. Ghiceam totusi bunトフatea tatトネui meu: - Vreau ca ei sト iubeascト apele vii ale fテョntテョnilor. Si テョntinderea netedト a lanurilor verzi de orz. Vreau sト se bucure de reテョntoarcerea anotimpurilor. Vreau sト se hrトハeascト, aidoma fructelor care se coc, din tトツere si rトッdare. Vreau sト-si plテョngト si sト-si onoreze mortii, fiindcト mostenirea trece テョncet de la o generatie la cealaltト si nu vreau sト-si piardト bogトフiile pe drum. Vreau sト se asemene ramurii de mトピlin ce asteaptト テョn liniste. Atunci va テョncepe sト se simtト テョn ei harul divin, ca o adiere asupra copacului. Acesta テョi poartト din zori pテョnト テョn noapte, din varト pテョnト テョn iarnト, de la grテョnele care cresc pテョnト la recoltele ce se adunト, de la tinerete la bトフrテョnete, iar apoi de la bトフrテョnete la copiii nou-nトピcuti. Ca si despre copac, nu afli nimic despre om, cercetテョndu-l テョn aspectele lui diferite de-a lungul vietii. Copacul nu e sトノテョntト, apoi tulpinト, apoi trunchi flexibil, apoi lemn mort. Nu trebuie sト-l テョmparti pentru a-l cunoaste. Copacul este acea putere care se uneste テョncet cu cerul. Ca si tine, copilul meu. Domnul テョsi dト viatト, te face sト cresti, te umple de dorinte, de regrete, de bucurii si suferinte, de mテョnie si テョndurare. Apoi te ia din nou la el. Totusi, tu nu esti nici acest scolar, nici acest sot, nici acest copil, nici acest bトフrテョn. Esti cel ce se desトプテョrseste. Si dacト te vei descoperi asemenea unei ramuri unduitoare, prinsト temeinic テョn trunchiul mトピlinului, vei gusta eternitatea テョn miscトビile tale. Si totul テョn jurul va deveni vesnic. Vesnicト fテョntテョna care cテョntト si care a potolit setea pトビintilor tトナ, vesnicト lumina ochilor cテョnd テョti va surテョde fata pe care o iubesti, vesnicト rトツoarea noptilor. Timpul nu mai e o clepsidrト ce-si scurge nisipul, ci un secerトフor ce-si leagト snopul. II Astfel, din vテョrful turnului cel mai テョnalt al cetトフii, am descoperit cト nici suferinta, nici moartea, nici chiar doliul nu sテョnt de plテョns. Cトツi cel dispトビut, dacト memoria sa este veneratト, e mai prezent si mai puternic decテョt cel viu. Am テョnteles teama oamenilor si i-am plテョns. M-am hotトビテョt sト-i vindec. Mi-e milト de singuraticul ce se trezeste テョn miezul noptii patriarhale, crezテョndu-se adトパostit sub stelele domnului, simtind dintr-o datト nesiguranta cトネトフoriei. Am interzis interogatoriul, stiind cト nu existト rトピpuns care sト linisteascト. Ceea ce cautト テョn primul rテョnd anchetatorul este abisul. Condamn nelinistea care テョmpinge hotii la furt, fiindcト am テョnvトフat sト citesc テョn sufletul lor si stiu cト nu-i salvez, scトパテョndu-i de mizerie. Cトツi ei se テョnsalト crezテョnd cト rテョvnesc aurul altuia. Aurul strトネuceste ca o stea. Aceastト dragoste, care se ignorト pe ea テョnsトピi, nu se adreseazト decテョt unei lumini pe care nu o vor dobテョndi niciodatト. Ei merg din sclipire テョn sclipire, furテョnd lucruri inutile, asemenea nebunului care, pentru a pune stトパテョnire asupra lunii, ar soarbe apa fテョntテョnii テョn care ea se oglindeste. Ei aruncト テョn focul orgiilor cenusa iluzorie pe care au prトヅat-o. テ市i reiau apoi veghea nocturnト, livizi ca テョn preajma unei テョntテョlniri, stテョnd nemiscati din teama de a nu テョnspトナmテョnta, テョnchipuindu-si cト vor gトピi ceea ce テョi va テョmbogトフi cテョndva. Hotul, dacト-l eliberez, va rトノテョne credincios cultului sトブ, iar gardienii mei, strivind ramurile, テョl vor susprinde chiar mテョine テョn grトヅina altuia, plin de bトフトナle inimii sale si crezテョnd cト テョn acea noapte norocul テョl va ajunge. Desigur, la テョnceput テョi coplesesc cu dragostea mea, stiind cト au mai multト fervoare decテョt cei virtuosi テョn dughenele lor. Eu テョnsト sテョnt costructor de cetトフi. Am hotトビテョt sト asez aici temeliile citadelei mele. Am oprit caravana テョn mers, atunci cテョnd nu era decテョt o sトノテョntト テョn suflarea vテョntului. Vテョntul poartト ca pe un parfum sトノテョnta de cedru. Eu rezist vテョntului si o テョngrop テョn pトノテョnt, cedrii sト creascト テョntru gloria Domnului. Dragostea trebuie sト-si gトピeascト un obiect. Eu テョl salvez doar pe cel ce iubeste ceea ce existト si care poate fi multumit. Iatト pentru ce テョnlトハtuiesc femeia テョn cトピトフorie si ordon sト fie lapidate sotiile adultere. Desigur, テョi テョnteleg setea si テョnteleg cテョt de intensト e prezenta pe care o doreste! O テョnteleg, vトホテョnd-o, テョn seara care テョngトヅuie speranta テョn miracole, sprijinindu-se de terasト, cuprinsト din toate pトビtile de oceanul zトビilor, si pradト, ca unui cトネトブ solitar, durerii de a fi tandrト. O simt palpitテョnd, aruncatト aici, aidoma unei stridii pe nisip, si asteptテョnd mantia albastrト a cavalerului ca pe plenitudinea valului mトビii. Chemarea sa o aruncト noptii テョntregi. Oricine s-ar ivi i-ar テョmplini dorinta. Va trece テョnsト zadarnic din mantie テョn mantie, pentru cト nu existト bトビbat care sト o multumeascト. Un rテョu cheamト la fel, pentru a se テョmprospトフa, scurgerea valurilor mトビii, iar valurile se succed vesnic si se consumト unul dupト celトネalt. La ce bun sト テョngトヅui schimbarea sotului: cel ce iubeste doar apropierea dragostei nu va cunoaste niciodatト テョntテョlnirea cu ea窶ヲ O salvez doar pe aceea care se poate rテョndui si テョmplini テョn jurul curtii sale interioare, la fel cum cedrul se clトヅeste テョn jurul semintei sale si-si gトピeste rod テョn propriile-i limite. O salvez pe aceea care nu iubeste primトプara, ci テョnfトフisarea unei anume flori テョn care primトプara s-a テョnchis, care nu iubeste dragostea, ci pe cel テョn care dragostea se テョntruchipeazト. Iatト de ce veghez asupra acestei femei care se risipeste. Asez テョn jurul ei, ca pe niste oprelisti, lampa de テョncトネzit, ceainicul si farfuria de aramト, astfel テョncテョt, putin cテョte putin, dincolo de aceste obiecte, sト descopere un obraz familiar, un surテョs care nu apartine decテョt acestui loc. atunci copilul va plテョnge pentru a fi alトパtat, degetele-i vor fi atrase de lテョna de tors, iar jeraticul テョi va cere din nou sト fie atテョtat. Din aceastト clipト, va fi redatト cトノinului ei. Cトツi eu construiesc urna テョn jurul parfumului pentru ca parfumul sト rトノテョnト テョn ea. Eu sテョnt obisnuinta care テョmplineste fructul. Sテョnt cel care constrテョnge femeia sト prindト chip si sト existe, astfel テョncテョt, mai tテョrziu, sト aduc Domnului, テョn numele ei, nu un zテョmbet slab risipit テョn vテョnt, ci o anume pasiune, tandrete, suferintト窶ヲ Am meditat テョndelung asupra sensului pトツii. Ea nu ia fiintト decテョt テョn copii nトピcuti, din recoltele strテョnse si din casa orテョnduitト. Vine din eternitatea テョn care intrト lucrurile テョmplinite. Pace a hambarelor pline, a oilor care dorm, a cearsafurilor テョmpトフurite, pace a perfectiunii, pace a ceea ce devine dar eternitトフii, odatト ce a fost bine fトツut. Cトツi am aflat cト amul este asemenea unei citadele. Rトピtoarnト zidurile pentru a-si gトピi libertatea, dar nu mai e decテョt fortトビeata nimicitト, deschisト テョnspre stele. Atunci テョncepe spaima de a nu mai fi. Trebuie sト-si facト adevトビul din mirosul vitei care arde sau a oii ce trebuie tunsト. Adevトビul se sapト asemenea unei fテョntテョni. テ始teleptul care s-a recules si nu mai cunoaste decテョt greutatea lテョnii stie mai multe despre vesnicie decテョt sotia adulterト deschisト promisiunilor noptii. Citadelト, te voi clトヅi テョn inima omului. Existト un tmip pentru a alege sトノテョnta, dar existト si un altul テョn care te bucuri, fiindcト ai ales odatト pentru totdeauna, de cresterea grテョnelor. Existト un timp pentru creatie, dar existト si un altul pentru ceea ce creezi. Existト un tmip pentru fulgerul vinetiu ce rupe stavilele cerului, dar existト si un altul pentru rezervoarele テョn care se vor aduna apele dezlトハtuite. Existト un timp pentru cuceriri, dar vine si un altul al stabilitトフii imperiilor: eu, care slujesc divinitatea, am simtul vesniciei. Urトピc ceea ce se schimbト. テ四 sugrum pe acela ce se scoalト テョn noapte si-si aruncト profetiile テョn vテョnt, asemenea copacului atins de sトノテョnta cerului, atunci cテョnd se rupe, se prトッuseste si pテョrjoleste pトヅurea. Mト テョnspトナmテョnt atunci cテョnd necuprinsul se miscト. Ceea ce e neclintit sト se odihneascト テョn vesnicie! Cトツi existト un timp pentru genezト, dar existト un altul, un timp fericit, pentru traditie. Trebuie sト pacifici, sト cultivi si sト slefuiesti. Eu sテョnt cel care coase crトパトフurile pトノテョntului si ascunde oamenilor urmele vulcanului. Sテョnt o pajiste deasupra abisului. Sテョnt pivnita care aureste fructele. Sテョnt un bac ce primeste o generatie テョn pトピtrare si o trece de la un mal la celトネalt. Domnul o va primi din mテョinile mele, asa cum mi-a テョncredintat-o, mai coaptト poate, mai テョnteleaptト, dar neschimbatト. Mi-am テョnchis poporul テョn dragostea mea. Iatト de ce テョl ocrotesc pe acela care reia, la a saptea generatie, pentru a o conduce la rテョndul sトブ spre perfectiune, aceeasi arcuire a carenei sau rotunjire a scutului. テ四 ocrotesc pe acela care mosteneste poemul anonim de la strトノosul lui si-l transmite mai departe, adトブgテョndu-i seva si pecetea sa. Iubesc femeia テョnsトビcinatト sau pe cea care alトパteazト, iubesc turma ce se perpetueazト, iubesc anotimpurile care revin. Cトツi, テョnainte de toate, trebuie sト mト cuprind テョn ceva. Citadelト, adトパost al meu, te voi salva de asaltul nisipurilor si te voi テョmpodobi cu trテョmbite ce vor suna テョmpotriva barbarilor! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy