- Mâțo!...făăă!...dă și tu niște coco!
- Ce-ai fă zdreanțo?... te-ai zăpăcit?...nu știi că de-abia am ieșit de la "facultate"?
- Te-ai sucit, ai ? Ai uitat când te-nvațam să bagi carabula-n caraiman și-ți reglai înaintarea la vast...morții mă-ti de condiționată!

Discuția, între două dame la șapte ace, avea loc peste trei mese, într-un restaurant "high-society" din București. "Domnii" care le-nsoțeau, erau prea preocupați să se certe cu niște "grei" din administrație pentru câteva terenuri; șpaga oferită se pare că nu era pe placul simandicoșilor de la primărie. Îi durea fix în pix de toți și toate: doi buldogi, cu garda la sol in cheia fa, rași în eunuco-pif, asigurau "intimitatea". La un moment dat păreau să fi picat "la pace", lucrurile se mai liniștiseră, se putea chiar auzi muzica ambientală de cea mai bună calitate.
La masa de lângă noi, ospătarul întreba discret clientul, martor la toată perorația, un tip la vreo 50 de ani :
- Desert, doriți ceva ?
- Da!... o mitralieră.
Mi s-a părut că semăna cu Antonescu.
În final, s-a dovedit a fi doar o iluzie : desertul a rămas neatins...
...păcat de el.