Vine dimineata in targul Bucurestilor

Ma conduce gandul, departe la inceputurile Bucurestilor, la turma de mioare, pe malul garlei Dambovita, care curge molcom si lenes la vale, cu timpul dupa ea.
Venit-a Tepes Voda, venit-au turcii, caii rascoleau colbul ulitelor in goana lor nebuna spre timpurile viitoare.
Poate strabunii nostri, au fost pe melegurile astea, ca o veriga a lantului, ca o continuare a noastra.
Ulitele s-au marit, orasul targovetilor s-a largit, a venit pe aici Vladimirescu si-a pus tabara spre Dealul Cotrocenilor si pe la Drumul Taberei, caii ostirii lui, alergau pe drumul Ciorogarlei, cam prin dreptul Gorjului de azi, nebanuind ca putin mai la dreapta, pe costisa spre Rosu, tu,……… vei strabate cu pasii tai, istoria acestor meleaguri.
Vine dimineata, in targul Bucurestilor.
Oltenii cu cobilitele pe umeri, iau la pas ulitele prafuite, au in panerase fructele toamnei bogate si aduc cu ei, ... miros de mere coapte, lapte si cas dulce, branza telemea, ..struguri cu ciorchinii negrii de arsita soarelui din vara.
Striga prelung,..hai la mereeeeee...hai la mereeeeeeee...hai la struguuuuri...hai la cas dulceeee, hai la lapteeeeeee....
Ici colo, cate o gospodina iese in poarta, ....se tocmeste..
Mai spre Drumul Mogosoaiei, vin sacagii, cu butoaiele pline ochi, cu apa rece din izvoarele Bucurestoaiei, care curge spre garla Dambovitei, din Parcul Ioanid si prin Gradina Icoanei de azi.
Golesc butoaiele in galetile gospodarilor, care gusta cu cana sacagiului, apa cristalina, se sterg apoi cu dosul palmei peste mustata uda si colorata de vinul negru baut cu ulcica...mai toata noaptea.
Vine dimineata in targul Bucurestilor.
Se zaresc carele greoaie trase de boii injugati, ale sararestilor, vin alene pe Drumul Sarii, direct de la ocnele din Dealul Mare, pe la Slanic.
Intra in targ, cotesc dupa Dealul Cotrocenilor si iau calea Garlei, pana la Drumul Mogosoaiei, apoi in sus spre apa Colentinei, la Targul Mare din Oborul Mosilor.
Targovetii se grabesc sa-si ridice obloanele in buricul Bucurestilor, pe Calea Lipscai si sa scoata stofele de Damasc si cele de la Lipsca, matasurile fine, borangicurile, dantelele, panglicile frumos colorate, palariile aduse taman de la Paris pentru cucoanele boierilor cu burtile rotunde,...ca e vremea nuntilor, a maritisului fetelor codane...a vinului si al petrecerilor.
Grataragii curata de zor ulita murdara ramasa dupa cheful cu lautari, pana spre ziurelul de ziua, al mustaciosilor sabieri de garda, de la Palatul Domnesc din capatul Lipscanilor.
Se aud zgomotos cocosii din curtile de pe Dealul Mitropoliei, alaturi de dangatul de bronz, de la clopotul al mare al bisericii din Deal.
Si iar caii agiei turcesti, iau calea spre Giurgiu, la Dunare, cu depesea catre Sultan, iar flamura cu semiluna falfaie in vanticelul de dimineata.
Copitele cailor, negrii ca pana corbului, alearga cu coama-n vant cu timpul dupa ei, care zboara, zboara...in ropotele copitelor...ca un ceasornic galopant...
Zgomat surd de avioane spre Chitila, se apropie din bezna noptii, amenintator...
Englezii sunt, ....murmura o femeie cu coltul basmalei in gura, apoi smulge pruncul abia de o luna din copaia de lemn si fuge spre gaura de bomba, lasata de acum doua zile de o bomba aruncata spre centrala de lumina, ....din spatele termocentralei de la Grozavesti.
Izbucnesc explozii puternice la Grozavesti, se lumineaza cerul, tunurile trag in avioanele nevazute intr-un zgomot infernal...
Femeia, din fundul gropii de obuz, se apleaca si-si acopera pruncul cu tot corpul, ce plange infundat, speriat de zgomotele puternice care sparg vazduhul.
Se lumineaza de ziua...si din nou zgomote de motoare ale pasarilor de otel, se aud dinspre barieara Giurgiului, vin bombardierele americane, care au tinut firul Dunarii pana la Giurgiu, apoi spre Bucuresti si arunca bombele nemiloase in colbul batranului targ, al merelor coapte, al ciorchinilor de struguri cu boabele negre de la soarele din vara....
Vine dimineata in targul Bucurestilor.
S-a lasat iarna grea, in 54, omatul este cat casa, oamenii merg peste copaci, iar saniile copiilor zburdalnici stau inca la odihna, cu talpicile lucioase intoarse in sus, dupa zbuciumul de veselie si alunecus, de aseara.
Un zurbagiu de copilas maruntel la trup, cu ochii maronii, nasucul in vant si bujori in obrajori, nu are astampar si-si impinge sania la vale pe derdelusul din fata casei, alaturi de un ghemotoc de caine, mai alb ca neaua, care latra vesel, ...undeva prin Militarii Bucurestiului, spre Drumul Ciorogarlii si al Pitestilor.
La trei statii mai spre Ghencea, un barbat alearga de colo- colo prin nametii afanati, drumul este acoperit si nu poti trece decat cu sania cu cai.
Nevasta sta sa-i nasca si nu gaseste leac de drum pentru masina Salvarii, sa-si duca la spital, femeia.
Se lumineaza la fata, vine cu o sanie un cunoscut, apoi pregatesc cele de trebuinta pun femeia in sanie...
La spital se aude un glas ascutit de copil nascut...ingeras de fata cu ochii ca murele, nasucul carn...si o gropita in barbie.
S-a mai nascut o fetita in Bucuresti!
Sa ne traiasca!

Bucuresti septembrie 2005