agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3761 .



Pacientul Albastru
prose [ ]
Secundele trec, apar minutele nesfârșite.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Alberto M. Popesco ]

2007-06-21  | [This text should be read in romana]    | 



-Trebuie să reziști până la capăt!
Medicul în halat alb îi întinde pacientului în halat albastru o gumă de mestecat.
-Ce să fac cu ea?
-Ia, e cu aromă de căpșuni.
-Doctore, dar mor!
-Șttt! Azi nu moare nimeni!
-Mă doare, mă doare tare!
-Ești mofturos rău! Mai am și cu arome de fructe de pădure. Vrei?
-Nuu, mă doare, mă doare...
-Ok-ok, am înțeles, mi-ai mai spus asta. Vrei să vorbim despre durere?
-Când își face efectul morfina?... Vreau să adorm, vreau să nu mai simt durerea.
-Ce morfină? Aaa, păi nu te operăm acum, facem doar o simulare. O să-ți arăt bisturiele mele, masca de anestezie, forcepsul și pe asistentele din dotare.
- Ce?
-Mâine este ziua cea mare, acum te vei obișnui cu sala de operații, e noul tratament ce ni s-a recomandat de la centru.
-Păi eu ce sunt, cobai?
-Termină, nu fi prost, îți repet: azi nu moare nimeni.
-Probabil, dar de unde știi doctore? Mi se pare o butadă ieftină doar pentru a liniști pacienții suferinzi de cancer în stadiul terminal.
Doctorul tace, pacientul tace, toți tac. E rândul asistentelor să se rotească în cerc în jurul mesei de operații cu zâmbete ironice. Toți repetă, inclusiv pacientul în halat albastru, cu voce tare ca și cum ar implora o zeitate supremă: „Azi nu moare nimeni, azi nu moare nimeni!”... Secundele trec, apar minutele neșfârșite. Pământul își continuă traseul pe ruta prestabilită cu aceeași devoțiune bine-cunoscută. Distanța și durerea se reflectă asimetric în faința albă din camera de operații. Timpul parcurs de protagoniști între secunda 23 și minutul 44 e pledoarie pentru invinicibilitate cotidianului, e ca o reclamă la un parfum scump în care toți actorii, frumoși și tineri, fumeză din același trabuc scump și povestesc, râzând în hohote, despre o vară perfectă.
Știm că, uneori, moartea e doar o poveste despre spartul nucilor între palme și lupta dintre 2 gladiatori orbi.
Ciudat, pacientul acesta în halat albastru e ca un zeu exilat pe o masă de operație. Regatul lui a rămas undeva departe și se sfârșește acolo unde începe durerea.
Mâine o să moară. E de preferat să moară mâine.

.  |








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!