Zi normală, călduroasă, îndulcită de gânduri plăcute. Privea in jur, dornic de ceva înviorător, ceva ieșit din comun.
În centrul atenției se așeză o idee simplă dar dureros de neplictisitoare: crima inutilă. "E distractiv...atât de distractiv!"
Intră în grabă, banca plină de clienți, un morman de noroi în fața fiecărei case de bani, lume peste lume... Þinta era stabilită fără posibilitate de schimbare: un gardian de vârstă mijlocie cu o față plăcută și grijuliu. În mână se afla suferind un pistol fără izvor de proveniență. Fără pic de ezitare se apropie de secunda distracției...bang
Vârtej de imagine în ceas cu timp scurs imposibil de încet, regret, moarte, regret. Apasă pe tragaci cu animalică indiferență. Distracția începe, scurt...ochi de demon, dorință de supraviețuire care moare odată cu moartea lui.
Căldura înăbușea mintea...atâta distracție! Își scutură capul și se uită la picioare, era un morman de noroi care aștepta rândul. Ciudate gânduri...