Maria era asezata în genunghi în dreptul geamului, așa cum făcea în fiecare seară când venea ora culcării.
Ea rostea în șoaptă câteva cuvinte:
- Doamne Dumneyeul meu, te rog, ca de fiecare dată, sa ma ajuti să-mi gasesc și eu sufletul pereche, caci ma simț tare singură și neajutorată. Nu mai pot suporta singurătea, față de această ființă păcătoasă și urâtă și trimite în calea ei un băiat care să se îndrăgostească imediat și sa răamână așa pe vecie. Jur ca oricum ar fi îl voi iubi până la moarte! Te rog, ajută-ma Doamne! Amin.
Cu aceste cuvinte, Maria se închină și se băgă in patul ei de paie și de niște pături zdrănțuite și adormi imediat. Avuse o zi grea de muncă. Fusese toata ziua la săapat pe câmp la o familie bogată din satul acela unde locuia. Ea nu se plangea, ba dimpotrivă se bucurase ca avuse de lucru în ziua aceea. Ar fi tare multumită, dacă ar avea în fiecare zi de lucru. Se întâmpla destul de rar. Lumea din sat o ocoleau mereu, era bajocura satului.
În toiul nopțtii, când dormea profund ceva luminos a intrat la ea și a inceput sa-i vorbeasca:
- Maria trezeste+te!
Ce e? Întrebă Maria mai mult adormită.
. Trezeste-te! Dorința ta este îndeplinită.
Maria deschide încet ochii. Când vede lumina se sperie, se ridică în fund.
- Ce se întâmplă? Visez? Ce e cu lumina asta?
- Nu te speria! Sunt eu iubitul tau cel dorit!
- Cine?
- Iubitul tau.
- Cum iubitul meu?
- M-a trimis Dumnezeu să te iubesc...
- Ce?
- Nu auzi?
- Cred ca am înnebunit!
- Ascută-mă!
Maria se ia cu mâinile de cap și se culcă pe pat.
- Maria, am venit pe pământ special pentru tine, sa te iubesc așa cum ai dorit. Uite-te la mine!
- Nu se poate! Nu sw poate!
- Ba se poate...Uite-te la mine, te rog!
Maria indreapta privirea spre el.
- Așa!
- Cine ești?
- Mă numesc Cristian...
- Cum ai intrat aici? De ce ai venit la mine? Pentru ce?
- Nu ti+am spus? M-a trimis Dumnezeu sa-ți indeplinesc dorința...
- Care dorință?
- Cum care? Nu te rugai tu in fiecare sa-ți trimite Dumnezeu pe cineva care să te iubeasca?
- Ba da, dar..
- Dorința s+a îndeplinit. Am venit să te iubesc.
- Te-a trimis Dumnezeu?
Maria începe să râdă.
- Nu râde, caci cel care râde de Dumnezeu este pedepsit.
- Știu, dar...
- Dacă ai credință, trebuie să mă crezi.
- Te-a trimis Dumnzeu să ma iubesti? Îmi spui adevarul?
- Da, e purul adevar.
Maria il priveste pe Cristian la față. Atunci Maria vede cât de frumos este. Avea parul blond ca lanul grâului, ochii albastrii ca cerul, buzele rosii ca sângele, dintii albi ca zapada și o privire blândă, caldă, liniștită, era o persoană care Maria nu mai intâlnise în toată viața ei.
- Ești aât de frumos!
- Și tu.
- Eu nu... Eu sunt urâtă ... sunt un monstru...
- Nu+i adevărat. Ești atât de frumoasă Maria!
- Crezi ca Eu nu știu cum arăt? Fața mea e plină de urme, sunt șchiopa...
- Asta nu conteaz Maria, conteaza ce ai suflet, faptele bune pe ca le faci.
- Ș i cum acum sufletul?
- Pur, plin de dragoste, bunatate, mila față de cei din jurul tău și față de Dumnezeu.
- Crezi?
- Da. Când oamenii iși bac joc de tine, tu îi răasplătești cu dragoste, cu bunătate...
- N+are rost să răspund urât,n-au minte.
- Așa e.
Așa cei doi vorbeau în fiecare noapte când venea miezul noptii și sfârșau dimineața îmbrătișați în pat. Cristian venea lângă patul Mariei în dată ce bătea miezul nopții și pleca când răsara soarele.
Maria a trait fericita cu Cristian pâna la adânci bătrânești. Singurul ei regret a fost faptul ca nu îl avea pe Cristian tot timpul lângă ea. Dar s-a consolat cu timpul. Ii multumea in fiecare seară lui Dumnezeu că îi trimise pe Cristian la ea.