În oglindă





De ce sunt ca o carte deschisă pentru alții și atât de opac pentru mine însumi?
Am întrebat un vecin. M-a privit lung. Dumneavoastră de ce veniți mereu la țară când eu aș face orice să plec d'aicea ?
Soacră-mea: Lasă prostiile, îmbracă-te ca un domn să fiu mândră de tine. Și ai grijă de fata mea ca de o floare, ca de prințesa din poveste.
Soția: apreciez la tine bunătatea dar mă enervează hârtiile pe care le păstrezi ca și cum toate ar fi de valoare!
O posibilă amantă: Pierdere de timp flirtul cu tine!Ești obositor de precaut, prefer omul exuberant care să uite orice în brațele mele!
Fata: tată, ți-e teamă de cineva? Ai vreo problemă pe care nu mi-o spui?!
Cândva, o cititoare a "terfeloagelor" mele. Pentru această proză ți-aș da stelele toate dar îți ofer ceea ce am și eu, "Nimic"!
Mă privesc în oglindă. Parcă văd un străin! Îl măsor din cap până în picioare, îl studiez un timp. Sunt DAC, asta a fost revelația! De-atunci cad, cad, cad și încă n-am ajuns în fundul gropii.
Poate vine pasărea măiastră și îmi oprește prăbușirea. Și Gaia a venit!!! M-a luat pe aripile ei și m-a scos pentru puțină vreme pe tărâmul nostru!