Stau foarte chircit în fotoliu. Ca un ovocit într-o trompă uterină, gata să înfrunte milioane de inamici. Mi-ar trebui și o armată de îngeri lângă mine ca să-mi alunge teama că cineva afară mă așteaptă cu un pistol în mână. Un pistol cu gloanțe de aur. Aș putea să ies la fereastră și să-l invit la o cafea. Să discutăm omenște, responsabil. De ce vrei să mă împuști? Ce câștigi? Cât câștigi? Aș putea să-i explic calm că totul este relativ, că peste milioane de ani va fi un o mare pe locul în care acum e blocul meu. O mare. Îți dai seama, asasinule? Va fi o mare. Vor trece rechini albi peste locul unde acum e un ceas albastru, cel de lângă hotelul Traian. Sau poate că rechinii vor deveni albaștri. Niciun om nu va mai putea sta pe locul meu, niciun înger nu va fi prezent să mă apere. Niciun om nu poate sta într-un fotoliu pe fundul mării fără costum de protecție. Presiunea e atât de puternică încât va fi strivit. Nu poate exista. Nici măcar nu poți trage cu pistolul cu gloanțe pe fundul mării. E o lege a fizicii care împiedică criminalii să ucidă pe fundul mării. Mă așez comod în fotoliu. Sunt pe fundul mării fără costum de protecție. Sunt înconjurat de o mulțime de îngeri în costume de protecție. Doar aripile lor nu sunt protejate. Un rechin albastru mare cât ceasul de lângă hotel se gudură printre aripile lor. Omul cu pistol cu gloanțe de aur înoată deasupra mea. O caracatiță uriașă i-a pus gând rău. Îi fac cu ochiul caractiței. Lasă-l. E doar un asasin neinspirat. Ridică pistolul și ochește.Trage un glonț de aur. Presiunea apei îndoaie metalul. Glonțul deformat cade cu mișcările unui fulg la picioarele mele. A luat forma unui inel. E un inel de aur. Primul meu inel de aur găsit pe fundul oceanului. Mă aplec. Dau nisipul la o parte, apuc inelul de aur și îl bag în buzunar. Va fi un cadou pentru iubita mea.
Când mă trezesc constat că rechinul albastru mi-a smuls toate hainele de pe mine. Unde e inelul? Unde naiba e inelul?
Asasinul rânjește tâmp. Hai mai trage o dată! Mai vreau un inel...
De data asta nu mai există presiune. Rahat! Nu mai sunt pe fundul mării, asasinul cu pălărie neagră și boruri largi a intrat în casă. A țipat la armata de îngeri. Tare. Câțiva au leșinat pe covor. Chiar și Dumnezeu s-a trezit din somn. Așteptăm cu toții ca glonțul să mă lovească. Îngerii se roagă în cor. Dumnezeu face o cafea la bucătărie.
După crima va bea împreună cu asasinul o cafea și vor planifica noua mea asasinare.