Amintiri din copilărie ne petrec ani la rând…

de pe Drăgana,
vântul poartă în aer
miros de salcâm

De câte ori înfloresc salcâmii, îmi amintesc de o specialitate culinară. Ne-o făcea mama, în loc de prăjitură.

Sarcina noastră, a copiilor, era de a culege câteva flori proaspete. Apoi, mama le spăla și le așeza să se scurgă de apă. Între timp, făcea un aluat de clătite. Lua câte o inflorescență, o trecea prin aluat și o așeza în tigaia cu ulei încins. „Prăjitura” se cocea pe ambele părți. În casă mirosea îmbietor și nu ne înduram să plecăm de lângă mama.

inflorescențe
transformate în desert –
copii fericiți

Nu aveam voie să gustăm decât după ce terminam ceea ce primeam la masă. Apoi, începea distracția. Fiecare spunea cu ce seamănă clătita lui. Fiecare „vedea” în acea formă altceva: un pui, un cocoș, o girafă… Era un joc al imaginației pe care tata îl încuraja. Și, în același timp, noi ne bucuram că am contribuit cu puterile noastre la masa familiei.

Și acum, după atâția ani, când înfloresc salcâmii, amintirea copilăriei...