Dincă, se plimba pe marginea șoselei. De fapt asta era ce face in fiecare joi seara. Mai anume ce făcea ? Căuta, căuta accidente. Și chiar mai mult meseria lui cerea moarte. Cerea morți în accident cu oragane intacte. Cele avariate nu mergeau nici vîndute, nici mîncate. Asta făcea Dincă, își făcea doar meseria.
Norocul îi surîsese. Patru cadavre. Părea o moarte datorată rănilor la cap. Deci totul înafară de cap și de fund era intact. De fapt cu astea lovite nu merge să mai trăiești.
Cu un calm chirurgical, Dincă scoase din buzunar bisturiul. Mîna sigură în tăieturi, carnea ce iese la iveală și un scîncet. Fără sunet. Dincă nu putea lucra dacă materialul nu era stabil. Așa că făcuse un act de milă. Luă o piatră si lovise specimenul direct în creștet. Materialul era stabil, continuă munca.
După doar două ore munca era gata. Loviturile la fund au provocat rupturi anale. Mulți metri de mațe risipit dacă nu au un rect bun. Cu plasa plină Dincă pornise înapoi spre casă. Și cu gîndul că acolo va mînca splină fiartă.
Lumină orbitore, pămînt, roșu și mai apoi întuneric negru, cel mai negru întuneric. Gust de splină in gură. Nu e fiartă e crudă si cam însîngerată. E splină lezată, are un gust amar. Dar și stomacul doare, ba nu arde, sau îngheața. Senzația de metal la micul dejun in stomac, și un pic pe dinafară. E un camionet, și o țeavă ce mă leaga de camionetă ca și cum am fi gemeni siamezi. Șoferul e mort, pieptul e volanul acum. Cel mai trist e că atît șoferul cît și Dincă aveau organele lovite. Trupuri zgîrcite care nu dau nici măcar în moarte.