servește-te acum ți-am pregătit o ironie delicioasă poți să o tai tacticos cu râsul tău de argint ce cuțit stimabile rafinat ca al unui irish gentleman da m-ai obișnuit cu fumurile tale mentolate vei lua iar viteză nepermisă la furat un sărut și vei arunca în decapotabilă trei obiecte totem să te ferească de femeile în negru iar eu îți voi flutura cu imprudență eșarfa ivoire și mă voi lăsa pe fotoliu atingându-ți urma singura care nu mă trădează nici măcar cu tine desigur darius îmi vei scrie mereu epistole șarmante tu ai știut întotdeauna cum să te camuflezi după prețioase declarații de amor niciodată nu am tăgăduit ce simți doar că te las uneori să aluneci pe suprafața asta netedă atât de artificială e singura pe care ți-o permiți când percepi amenințarea de a nu te putea desprinde nicio secundă de mâinile mele și ai dori să îmi fii capilara aceea fină care îmi palpită sub ochiul stâng atunci când din mine îți aud numele ca o incantație