niciodată my lord niciodată întreg e simplu să te rupi din trup ca un trandafir japonez să ierți între ore aceeași cântare a imposibilului până la ultimul culoar de lumină e firesc să te încolăcești în arpegii chi mai fără încetare ca un torent de munte să îți curețe inima de șapte ori pentru un miez de zi îndepărtat ca de o presimțire neîntâmplată nu nu voi lăsa nimic să capete nerost abanosul va rămâne pe marile bulevarde vom dansa flamenco andaluz pe jumătate înțelepți și fără oglinzi întoarse în timp uneori vom râde în orașul de jad eu voi purta o amuletă cu ochiul tău plâns tu mă vei desprinde iar din verde și invizibili vom aștepta să treacă încă o amiază prin poarta vântului singura ferită de întunecare nu închid nimic las neîntâmplările să ne fie înlănțuire