Dana si Dan erau convinsi ca se iubeau. Erau tineri, dar nu atit de tineri incit sa nu isi dea seama ca dragostea vine pe neasteptate si ca o singura unghie poate deveni obiect de veneratie. Bineinteles, daca unghia apartine lui Dan. Sau Danei. Dan iubea marea si descria dragostea ca o croaziera - indiferent daca marea e tulbure sau agitata sau, dimpotriva limpede si fara nici o suflare de vint nava ajunge la tarm in cele din urma daca e rezistenta in fata obstacolelor. Danei ii placea zborul. Iubirea trezea in ea toate simturile - o descria ca pe o saritura in gol, agatata de coarda elastica. Ii placea sa ramina atirnata doar de un picior si tocmai pericolul acela, senzatia ca va cadea, ca va ceda, ca are un sprijin si totusi e libera, ii placea cel mai tare. Amindoi aveau ca tinta pamintul - s-au numit Harry si Sally si si-au promis solemn ca se vor intilni la sfirsitul calatoriei lor.