Traia intr-un castel cum nu mai vazuse nimeni pana in acel timp. Grandoare, camere imense, holuri nesfarsite, toate aranjate intr-o simetrie perfecta. Ii placea ordinea aici, la fel cum ii placea sa fie ordine in regatul sau. Curatenie impecabila, zeci de sclavi munceau pe branci sa asigure perdeaua de perfectiune in care voia sa se invaluie. Era rege. Avea dreptul la orice capriciu. Cel mai important dintre ele era acela ca voia in absolut cel mai indepartat colt al regatului sau sa fie lumina, cu exceptia camerei lui. Impropriu spus camera, daca 500 de metri patrati de spatiu inchis si acoperit era locul unde isi petrecea marea majoritate a timpului. Si nu numai ca era intuneric in “camera lui”, dar era de o dezordine groteasca. Sticle de vin lasate prin toate colturile, haine aruncate pe toate scaunele, tutun pe care calcai doar ca sa ajungi la locul unde erau puse 2 lampi minuscule de unde isi aprindea cancerul.

Da, era bolnav, dar nu de cancer, fumase orice iarba la viata lui, plamanii era perfecti spuneau doctorii, cu capul statea mai prost. De fapt foarte, cheagul incepuse sa I se observe pe fruntea ingusta ca de maimuta, termenul i-a fost dat: 1 zi. Caricaturi interesante obisnuia Cineva sa-I faca, contrastand micimea fruntii cu imensitatea ochilor verzi. 1 zi mai avea de trait .Doar una. Ce facea el stiind asta? Fuma o tigara de foi, plina cu cel mai puternic tutun de care auzise vreodata, adus special pentru acea zi din Romania. Gasesti orice acolo, chiar si aur, dar trebuie sa cauti. Fotoliul pe care era asezat confortabil avea vedere la un tablou. Era complet rosu. In stanga lui un geam imens, cu o singura perdea-opaca, neagra, brutal de mica in comparatie cu spatiul format de geam , in dreapta un geam mic, plin de perdele transparente care il acopereau complet.

De fiecare data cand se intampla sa intre cate o gaza, o insecta nevinovata, un tantar, musca, greier sau o alta mica viata, intra doar prin partea stanga. De zeci de ori se intampla sa se loveasca alergand cu perne dupa orice vietuitoare care avea tupeul sa-l incomodeze. Daca vedea ceva miscandu-se in camera, era mic si zbura, era evident, trebuia ucis. Nu se putea altfel, era logic.

Apropos de lovituri, asa a si dobandit cheagul de sange, a cazut cu fruntea in coltul unui scaun in timp ce lipea de perete cu o perna de culoarea marii un fluture albastru.

Ciudat ca si-a adus aminte chiar acum de intamplarea asta. De fapt cand sa se gandeasca la ea daca nu ACUM?

Fluturii traiesc doar o zi, stia lucrul acesta de cand era mic copil.

Tabloul se intuneca in coltul drept, o umbra incepu sa tremure, si realiza imediat ce il deranja in ultima zi din viata. Un fluture gri. Nici nu stia ca exista fluturi de culoare asta. Cum a putut intra prin dreapta???????????

Trecura 10 minute si pernele erau tot aruncate haotic pe jos, el tot in fotoliu isi umplea al 4-lea …pahar de vin. Realiza cu stupoare ca nu il deranja, nu il stresa, nu il incomoda deloc. Dupa inca 10 minute, realiza ca zborul intortocheat si asimetric ii placea, il amuza, il intriga. I-a si dat un nume, din joaca, de dragul zilei, de ce nu adica. Toti trebuie sa aiba un nume. Realiza intr-un final nu numai ca fluturele nu reprezinta nici pe departe o amenitare la intimitatea lui, ci ca circuitul de zbor nu-l incomodeaza nici vizual nici auditiv.

.............

Atunci a realizat evidenta: Daca fluturele va trai mai mult de o zi in camera lui, va trai si el.

Dupa 234 de zile si 233 de nopti se arunca pe geam incercand sa “prinda” fluturele care descoperise ca pe langa tabloul rosu aprins in fata caruia a zburat incontinuu, in stanga, exista o fereastra cu o perdea mica.