Te privesc fără lumină, pe cerul care ești.
Privesc două stele, strălucitoare, ca viața.
Viață curge acum prin mine, implinirea unei iubiri fără margini, în lumea mărginită. Superbe luni pline îmi umplu privirea. Sărut o stea și plec în lumea viselor, dar tu ești chiar acolo. Nu pot să cred, dar îmi doresc să văd. Un copil cu gânduri de femeie. Mirosul pielii tale mă îmbată și pierd controlul asupra mea. O primăvară continuă, cu muguri dulci crescuți pe vârfuri, cu petale de trandafir pe care le sărut sub mâinile tale. Te zbați să mă lași să sărut arome fine de flori. Mă zbat să mă lași să nu mai visez, să te fac fericită, să te fac să zbori cu mine.
În întuneric tu faci lumină. Aprinzi cu sufletul tău clipa. Respir fericire și simt cum alerg cu durere. Ești clipa în care viața aș vrea să înghețe. Zbor cu tine sub aripi, de mine legată, cu mine lipită, cu tine în sânge. Visez? E prea frumos. Sublim vis rupt din realitatea noastră.

Te iubesc.