....ceva oboseală prin zonă... ceva, nu am zis foarte....un ventilator care îmi bate în urechea dreaptă, cu intermitențe ce-i drept... dar mă mai răcorește, mă mai trezește, înrăutățește oare? cam... penultima zi pe aici... cam asta-i atmosfera în care mă găsesc, sau mă aflu? sau m-am săturat? sau sunt derutat cumva? eu, derutat? n-aș spune asta .... derutat ești atunci când nu știi ce vrei... nu atunci când știi ce vrei și nu se poate... nu? teorii...oricum.... deasupra tuturor e sentimentul care încalcă orice reguli sau teorii precum tornada de care-ți aminteam odinioară sau timpul în fașa căruia nu prea multe rezistă... sentimentul e cel ce învinge timpul, senzația...cum aș putea să nu mai simt, cum aș putea să ignor totul?! nu pot, nu vreau, pur și simplu nu mă mai întreb....doar mă transform în monstrul care renunță la sentimente pentru binele patriei...nu mă transform, de fapt...mă păcălesc... asta facem...ne păcălim frumos...

cineva m-a intrebat într-o zi: o iubești? și m-am simțit Gheorghidiu întrebat de acel personaj interesant din 'ultima noapte...'...ce întrebare stupidă...! nici măcar nu m-am stresat să răspund... unele lucruri pe care le avem, pur și simplu nu pot să le aparțină și altora... e ca ți cum ne-am naște din același element unic... insolubil ...suntem aceeași esență împrăștiată în spațiul real... și dragostea noastră e esența noastră, exact cum ai spune ca suntem din 'fier' sau 'porcelain'...
...poți să simți aroma unei îmbrățișări într-un loc atât de galben, atat de verde?!...poți?
toate vorbele, toată filosofia și psihologia cuvintelor mele în slujba unui sărut plin de dargoste...
timpul va trece și noi ne vom fi iubind astăzi...