a lui NichiDomnul Deparzeu era un om de lume, organiza cu plăcere serbări și audiții muzicale, invita celebrități din lumea filmului chiar la domnia sa acasă, unde avea și " pufful"(adică bordelul). Ca personalitate artistică de format international, putea să-și permită luxul de a răpi fecioare pentru cîteva nopți năstrușnice, apelînd la năzdrăvăniile științifice ale unor maeștri ai hipnozei.Astfel, jertfele minore erau cel puțin protejate phihic, uitînd totul printr-o spălătură strașnică cu o baie de curenți, după metodele părinților psihologiei moderne de la Siegmund Freud încoace. Freud a violat propriile fiice, deci, dacă psihiatrii celebrii săreau peste cal, de ce nu și-ar permite și domnul Deparzeu, să organizeze haremuri spontane, cu noi corpuri. Freud și-a botezat fiicele amante "Dora Pappenheim" și Ana O. Heim înseamnă cămin și papa înseamnă tată. Căminul cald al domnului Deparzeu ocrotea vreo douăzeci de suflețele tinere pe noapte, cele mai tinere amante nedepășind vîrsta de 12 ani, cele mai vîrstnice nedepășind vîrsta de 20 de ani. Afacerea mergea grozav, se turnau filme spontane în treapta hipnotică trei, după metoda lui Erickson, această treaptă permițînd jertfelor să-și schimbe personalitatea, să devină dezinvolte, să suporte chiar torturi, să fie bătute, să fie aruncate-n Olt sau în Dîmbovița și să aibă și bunul simț, să mulțumească pentru asta. Cele care nu se puteau dresa după aceste metode hazlii, erau lichidate în timp, prin înscenări de accidente rutiere, prin otrăviri subite sau prin dispariții miraculoase la morga clasică din Vitan sau la cea privată a lui Nichiță. Mîna dreaptă în afaceri era acel domn slab, fioros, cu mustață subțire care semăna atît de mult cu actorul Ovidiu Schumacher. Tot Ovidiu îl chema , ca pe Schumacher, dar purta porecla de Cheiță, pentru că el era cel care organiza răpirile și trimitea invitațiile , pentru consumatorii de carne fragedă. Piciormare era tot o poreclă, pentru că era bogat și trăia pe picior mare, călătorea mult, trăia luni întregi în străinătate, mai ales în Franța. Acolo vindea scene din filme și monta sau tăia benzi întregi de peliculă cinematografică, pentru că actorii costă mulți bani, e mai simplu să te folosești de tricuri pentru a realiza filme cît mai ieftin și mai rezonabil. Nichiță primea circa 60% din valoarea producțiilor, pentru că el investea după principiul de piață oltenească " bagi-scoți". Mulți spectatori admirau arta fără de pereche a lui Deparzeu, pe numele său adevărat Constantinescu, care era , fără glumă, un meseriaș, spus în limbaj golănesc. El și piciormare dădeau clasă la mulți, de aceea, nu numai reclamele, banii și managementul din umbră al lui Nichiță au contribuit la succesele lor internaționale, dar și talentul lor actoricesc remarcabil.
Mulți spuneau acest lucru, fără nici o urmă de invidie.
Viața tragicomică a bordelului semi-ambulant și personajele din umbră, care se schimbau sau nu, dădea o notă specifică personalității exotice a domnului Deparzeu, care, ca orice star, nu se sinchisea de numic, banul trebuia să iasă din orice.