( Hommage a E.M. Cioran)
Numai acela poate să creeze ceva major, care își conștientiează că poate muri mîine.

Sufletul îmi e gol. Tot Universul poate să încape în el.

Am început să beau cînd mi-am pierdut iubita. Am început să scriu cînd mi-am pierdut mințile.

Am scăpat pe ciment o sticlă de Calvin Klein de patru milioane. Brusc, am realizat de se numește Obsession.

Vadim Tudor scrie: “ Ciripitul greierilor în cimitir este sunetul telefoanelor mobile ale morților vorbind.” Deși sunt maghiar, mă leagă mai mult de Vadim ca de oricine din rîndul celor 15 milioane de unguri din lume.

Dacă voi muri azi, am o singură problemă. Ce voi face în iad pînă sosesc băieții de la Gun’s Roses?

Cioran scrie că dacă n-ar fi scris, și-ar fi pierdut mințile. Eu întîi mi-am pierdut-o, apoi am început să scriu. Dar scrisul e tearpie și pentru mine, fără îndoială.

La televizor: Un chirurg bucureștean i-a tăiat penisul unui tînăr la o operație de rutină. Nu se știe de ce. Eu bănuiesc.

Cred că în mine sunt amestecați Nietzsche, Truman Capote și Ben Laden. Primul a înebunit. Cel de-al doilea s-a sinucis. Ultimul stă în fața unui laptop.

Oltenia. Pentru mine, doi colegi de armată idioți, și un masaj la o frizerie fțcută de o blondă cu țîțe uriașe, într-o dimineață, la Craiova. Oare ce o fi însemnînd lui Păunescu?

Am simțit extaz real o singură dată. Atingerea primului meu volum.

Totul are farmec discret. Burjoazia. McDonalds-ul. Gheorgheniul. Urechea tăiată.

Cioran, din nou. “Nu sunt pesimist, ci mai degrabă agresiv.” Cărțile lui nu deprimă “așa cum nu deprimă un bice.” Ceea ce scrie acest geniu, eu îl fac zi de zi. Cînd toți își dau seama, că prietenii lor sunt de interes, toate fetele, că mamele lor sunt niște gîște, de care ar trebui să se mute departe cît mai repede, și admiratorii unora care se cred mari poeți că e ceea ce face idolul lor e caraghios...Cu toții vor putea să facă, să învețe ceva real, să gîndească. Să se accepte pe ei însăși.


Ce poate să-mi creeze mie încă satisfacție? Poate doar să scriu imnul unei Chine noi, democratice. Pe muzica lui Bregovici.

Ce face oare, urologul Ciomu? Citește, poate, Marcus Aurelius, într-un fotoliu.

Noi, ungurii, nu suntem prea mari în filosofie. Puskas a fost cel mai mare, cred.

În loc de hamburger și cheeseburger as vinde hormonburger mai degrabă.

Dacă Uniunea Europeană va însemna și Bosnia și Serbia, voi putea liniștit să mă sinucid. Nu se va mai întîmpla nimic interesant pe aici.

Ce ușor ar fi de traficat cu tablete de ecstasy. Ar trebui puse în televizoare, și trecute astfel prin frontiere. Al meu e plin de ele. Prin Billy Joel cîntă. The Piano-man.

A devenit uzual, ca programele TV să fie traduse pentru surdomuți. Aș fi tare curios să văd mișcările traducătorului, în timpul conversației dintre Larry King și Marlon Brando.

Multă vreme am avut patru peștișori. Apoi unul a murit. Nu s-a întîmplat nimic cu ceilalți. Totuși, parcă, s-ar fi mărit parcă nivelul apei cu cîțiva microni.

Este posibil că Dumnezeu e un entertainer?

Parkerul meu favorit lîngă rotringuri scumpe. Un Carlsberg lîngă. Și Tratatul de descompunere.

Zîmbetul șugubăț ale faroanului din visul meu de ieri.

Aș licita pe chiloții lui J.Lo. Cu șase volume de-ale mele.

Dacă aș fi directorul de marketing al firmei de farmaceutice care ar descoperi medicamentul care să vindece schizofrenia, aș denumi-o Bach.

În viziunea Bisericii catolice sinuciderea.e un mare păcat Probabil, acesta este motivul pentru care, le este interzis preoților să se căsătorească, și să aibă copii. Îmi imaginez situația: Al Khaida răpește fata lui Bush, și ca condiție a eliberării ei, pun cererea să se retragă din Irak. Tough choice.

Cum poate cineva să plătească trei milioane de dolari pentru un Matisse? S-ar putea să fi fost înscrisele lui Buddha pe spate?

“ Drama Sabrinei nu este drama greutății, ci cea a ușurinței.” Kundera, ca și Eminem, crează în locul meu. Pentru roman nu am răbdare, pentru rap și hip hop nu am voce.

99,5 la sută dintre oameni nu pricep ce zic. Ceilalți nu stau de vorbă cu mine.

Oare dacă Buddha ar trăi i-ar plăcea Pleasures de Estee Lauder?

Un priten critic de teatru spune despre cineva pe care l-am numit cretin mai înainte: Da, dar el singur a avut curajul să arunce cu ouă în actori după premiera de la teatru săptămîna trecută. Acum știu de ce mă respectă mulți.

Dintre toate instituțiile, parlamentul mi se pare cea mai dezgustătoare. Mai dezgustătoare chiar și ca familia.

Roman Abramovici, cu ocazia campionatului european de fotbal, a închiriat cinci restaurante de lux, să deruteze pe paparazzi, și să cineze în liniște cu soția. De-aș fi superbogat, aș închiria insula Santorini. Pe terasele goale ar cînta Berindei, pentru mare- și mine.

Savater l-a copiat pe Cioran. Eu pe savater. Pe mine, cine?

“ Cel ce nu poate urî, nu poate nici să iubească.” Cioran, naturellement. Pur adevăr. Deși, mama nu a urît pe nimeni. Poate doar pe tata.