TREATEMENT pe OUTLINE

Duminica, o familie numeroasă face grătar în curtea interioară unei case de tip austro-ungar din Oradea. PAUL copil de doișpe ani și familia lui, prietenii familiei lui printre care copilul Iulia de opt ani. 2000. Constanța, mama vitregă a lui Paul, căreia i se spune TANÞA, MIRCEA tatăl său, sor-sa ADNANA cu câteva luni mai mică, fratele lui Mircea, MARCEL, soția lui SIMIONA, BUNICUL, BUNICA, verii din partea fratelui tatii, AX cu un an mai mic, NAOMI cu patru ani mai mică, CODRIN are numai doi ani, aceștia toți formează familia Ilea. Mai e familia doctorului Levente care are cabinetul într-o aripă a casei. DOCTORUL și soția sa AGNES au doi copii, ADAM de vârsta lui AX și IULIA de vârsta fetiței Naomi. Tanța Ilea, o femeie fără multe pretenții, stare ilustrată perfect de vestimentația și comportamentul gospodăresc, de părul vopsit în acaju aranjat într-un minunat tort de bucle, se rățoiește non stop la plozii nestâmpărați care aleargă în curte și stârnesc praful. Praful e gata să se lase într-o mantie insalubră asupra mititeilor pe care bunicul verde și arătos îi perpelește artistic pe toate părțile la jarul unui grătar copios. Agnes, soția cea gomoasă a doctorului Levente are însă altă grijă. Ciorăpeii de mătase cumpărați de la Szeged ai fiicei ei de opt anișori, Iulia, care se ține coadă după derbedeul de Paul și se cocoață mai abitir decât el în toate cotloanele oferite de cotețe, copaci, stive de lemne, cutii și alte acareturi ale curții, dezgustător de boemă pentru gustul ei. Dar bărbații sunt prieteni și Mircea Ilea, bun mecanic auto schimbă vorbe cu Doctorul Levente despre starea proaspăt reperatei mașini. E OK! Simiona Ilea, nevasta lui Marcel, fratele lui Mircea, e o doamnă cumsecade asaltată de un copilaș de doi ani. Ea are însă timp să sară și în apărarea celorlați de câte ori se ivește ocazia. Și toată lumea, preocupată cu discuțiile despre copii, ciorapi, mașini sau cu făcutul salatei a uitat-o într-un colț, la umbră, pe bunica Ilea. Bătrânica stă la umbră într-un scaun cu rotile și în ochii ei se perindă norii amintirilor și-i aștern pe față zâmbetul dulce al unei vieți aproape stinse. Nimic nu pare să strice armonia domestică a acestei superbe zile de duminică. Bărbații se ocupă până și de muzică și nu s-au blocat în veșnicele lor discuții despre pescuit. Dar cum orice minune durează numai trei zile așa și liniștea prânzului se transformă brusc în vacarm și zeci de lighioane cenușii, albe și brune prind să se reverse din cușca de iepuri a bunicului, generos puse în libertate de către micuța Adnana, sora cu câteva luni mai mică a lui Paul. Mesenii s-au pus pe strigat și Tanța, mamă prin alianță lui Paul, îl ocărăște cum poate mai bine pe băiatul în a cărui cârcă a fost pusă instantaneu și fără urmă de îndoială incidentul dezagreabil, Agnes e cocoțată pe masă, bunicul aleargă cu Paul după iepuri, copiii dau și ei o mână de ajutor la strângerea pufoaselor bestii, bărbații au trecut la învârtitul mititeilor care nu trebuie sub nici o fromă să sufere. În urechile micului Paul răsună ca un cuțit răsucit în rană vorbele răutăcioase ale Tanței. Ar da însă orice s-o găsească pe cilianca de maică-sa, mama sa naturală, despre care el însă nu pricepe încă prea multe. Are ascuns sub tricou, un mic volumaș rămas amintire de la cea pe care nici măcar n-a cunoscut-o. Odată strânși iepurii se strecoară cu Iulia sus pe casă, refugiul său în momente proste. Îi arată cerul, orașul și-i citește din cartea cu poeme de Neruda. Micuța însă nu pricepe mare lucru și-l oprește mereu cu întrebări explicative iar explicațiile sunt unele pe care el chiar le inventează pe loc. Cei doi copii nu beneficiază prea mult de pacea pe care le-o oferă acoperișul casei în curând se aud strigați la masa de prânz. Înzestrat cu o fire tandră și generoasă, Paul reușește în timpul mesei să-i smulgă un zâmbet Tanței, să o îmblânzească pe micuța sălbatică Adnana oferindu-i porția lui, să complimenteze inocent personajele feminine din prejmă. Masa odată terminată, Paul se retrage într-un moment de intimitate cu bunica. Plimbarea pe care i-o oferă Paul cu scaunul prin curte e un bun prilej pentru ca cei doi să-și vorbească și Paul să-i spună bunicii că ce-și dorește cel mai mult e să-și găsească mama, motiv pentru care s-ar face chiar și călător. Bunica agrează seren ideea nepotului.

BUNICA
S-o cauți Paul! Să te faci călător e foarte bine!
Să te plimbi e foarte bine! Ca vântul!
Paul are acum 23 de ani. În casă membrii familiei sunt în fierbere, se fac ultimele pregătiri pentru Crăciun, Mircea apare cu un bard, Adnana își face tratamente cosmetice intensive, Tanța umblă ca nebuna cu bigudiurile în cap și schimbă aspiratorul pe mixer și mixerul pe fierul de călcat. Paul își face și el de lucru cu beculețele electrice. Sună telefonul și desele apeluri la care Paul este solicitat de prieteni, prietene și colegi, devin motive de invidie pentru sora și mama lui care nu se mai străduiesc să-l vorbească rău doar pe la colțuri. Paul însă nu se sinchisește și se amuză detașat. Vine însă o ofertă extraordinară din partea unui coleg de facultate. Băieții sunt studenți la turism și acceptarea acestei provocări ar fi pentru ei mană cerească, un fel de internship pe un vas de croazieră deținut de o rudă a lui Bazil. Entuziast, Paul e gata să accepte invitația dar sunetul unei felicitări care cântă O, brad frumos, îl readuce cu picioarele pe pământ și refuză invitația în favoarea sărbătorilor pentrecute cu familia și a tradiției. Apoi, telefonează el prietenei sale dragi din copilărie, Iulia, cu care vrea să iasă la cumpărături.


PAUL
Băi Bazile dacă n-ar fi Crăciun probabil că mi-aș
călca pe inimă. Da, măi, realizez că e culmea șansei
dar familia, sărbătorile, pe astea cui le lași?
Îți jur, mă voi gândi la tine cum plutești pe apele
năvalnice ale Donului cum mănânci rusoaice albe la micul dejun și icre negre la cină . . .

Iulia și Paul pleacă în oraș, admiră vitrine, discută despre cadouri. Cei doi trec pe lângă o biserică din care se revarsă căldură și lumină. Atrași de atmosfera feerică cei doi intră pentru câteva clipe și iau loc pe bancă. Paul însă ațipește ușor în atmosfera intimă sub privirea Feciorei de marmură. Iulia folosește prilejul și se strecoară să ia surprize de la magazinul de peste drum.


IULIA
Ai adormit, foarte frumos îți stă! O să mă duc singură după surprize. Să nu te clintești în juma’de oră sunt înapoi și mergem acasă să facem bradul.


Paul însă se trezește și iese din biserică și trece prin lapoviță printr-un mic părculeț din preajmă. Întâlnește un personaj care se vede din depărtare ca o mogâldeață neagră care fumează. Cu mâinile în buzunare și pus pe hoinăreală Paul se apropie și mare-i e mirarea când mogâldeața se transformă în imaginea unei călugărițe. E o fugară cu care are o discuție.

PAUL
Și aveți voie să fumați? Nu e păcat?


CÃLUGÃRIÞA
E păcat . . . eu am fugit . . .


PAUL
De ce?


CÃLUGÃRIÞA
De ce vorbești cu mine, eu n-am nevoie de nimic.


PAUL
Dar sunteți bolnavă, aveți nevoie de ajutor . . .


CÃLUGÃRIÞA
Nu-nțelegi, eu am fugit pe pustie . . .

Paul se duce totuși după ajutor la biserică, călugărița fugară e foarte bolnavă și vine cu o măicuță de la biserică. Măicuța are o discuție cu călugărița fugară care e de alt rit și pe care nu crede că o poate ajuta dar lângă Paul oprește mai depărtișor un taxi roz. Atenția lui e distrasă de la cele două femei în favoarea celei de-a treia, taximetrista care-i face semn să urce și ține deschisă portiera. Taxiul demarează și pe geamul mașinii Paul vede o mașină de poliție care o ridică pe călugărița fumătoare.

Iulia îl caută pe Paul lăsat adormit în biserică dar nu-l găsește, hotărăște să mai cumpere câte ceva înainte de a reveni după el la biserică.

IULIA
Unde-i omul ăsta? Aha! S-a dus după surprize! Bine,
mă întorc! Ce truc ieftin, să facă pe adormitu!


Taximetrista Smeura, plină de grații și sex apeal îi propune să-l ducă unde știe ea, pentru că are o prietenă care lucrează bucătăreasă într-un loc retras, la Tăușeni. Nici n-apucă să-i facă fata prea multe avansuri că la o răscruce de pe drumurile din afara orașului taxiul e atacat cu bâte. Cei doi sunt legați bine și aruncați într-o dubiță.


PAUL
Acum dac-am urcat, spune-mi unde mă duci
ca să-ți spun cine sunt!


TAXIMETRISTA SMEURA
Mare șmecherie frumosule! Parcă tu știi cine
sunt! Păi dacă ești tare să te duc la o nuntă,
la o cununie!


PAUL
Se fac nunți în ajun?


Mașina trage pe dreapta, șoferița se aruncă pe Paul, Parbrizul crapă sub o serie de lovituri, portiera se deschide și cei doi sunt târâți afară de un grup de bărbați furioși. Paul e aruncat într-o încăpere și pus să îmbrace un costum de petrecere. Taximetrista Smeura, îmbrăcată în mireasă, intră peste el și se vaită că nu vrea să se mărite. E scoasă din cameră de frații ei.

PAUL
Să spunem că mi-am făcut-o cu mâna mea . . .Ãștia
n-au nici un telefon pe-aici? Mă cam strâng pantalonii ăștia . . .


TAXIMETRISTA SMEURA
Să-i dăm jos iubitule!


PAUL
Ce faci femeie vrei să murim amândoi?


TAXIMETRISTA SMEURA
Vreau să murim fericiiiți!


PAUL
Nu e un telefon în camera asta? Aș vrea să plec,
călătorului îi șade bine cu drumul . . .

TAXIMETRISTA SMEURA
Unde să pleci, acum ești invitat la nuntă!
Joacă băiete!

Taximetrista Smeura i-a dat jos pantalonii și Paul se împiedică. Mireasa e ghemuită la picioarele sale. Unul din bărbați intră. O trage pe mireasă.

BÃRBATUL
Treci să te măriți! Așa sunt toate, au emoții!


Taximetrista Smeura îi trage o ocheadă peste umăr.


TAXIMETRISTA SMEURA
Continuăm după . . .!

1. Nunta are loc, se face masa, se fură mireasa.
2. Mireasa, în taxiul roz îl ține legat pe Paul.
3. Cei doi ajung la Tăușeni unde Taximetrista Smeura se cazează cu Paul la prietena ei o bucătăreasă superbă cu aspect de manechin. În respectiva fortăreață sunt ținute sub supraveghere persoane importante.

SILVIA
E o încăpere în subsol dar ar fi bine să nu faceți
gălăgie. Și omul ăsta se cam zbate.


TAXIMETRISTA SMEURA
N-ai niște somnifere?


SILVIA
Mă duc s-aduc . . . Uite cheia asta. Te duci la ansamblu pe deal. Intri pe ușa mascată cu crengu uscate și cobori prin tunel până în coridorul de la subsol. Îți las o lumină aprinsă la cameră.


TAXIMETRISTA SMEURA
În regulă, al meu ești iubitule!


SILVIA
Doamne dar frumos bărbat ți-ai luat de ce e așa
recalcitrant?


TAXIMETRISTA SMEURA
E sălbatic. Să-l facem să doarmă până mâine și-o ștergem mai departe.


4. În sala de mese a amplasamentului Paul se întâlnește cu prințesa Diana și copilul ei cu care discută profitând de un moment de neatenție din partea bodyguarzilor. P.D. poartă ceadâr.


PAUL
Să fiu al naibii . . . You are whom I belive
you are . . .?


P.D.
Îhî . . . am invățat românește . . . So, you . . .


PAUL
Paul Ilea . . . A women stole me . . .


P.D.
Ințeleg . . . și eu sunt furata . . . cu fiul meu . . .
Karun e fiu meu. Are șapte ani . . .


PAUL
Atunci, e-adevărat, erai însărcinată.


P.D.
Da, inscenare . . . mai bine dechit dead . . . mortă . . .


SILVIA
N-aveți voie să vorbiți! Acum sunteți în grija mea.
Dacă vorbiți eu îmi pierd slujba! Karun vino
și mănâncă prăjitura!


5. Paul o ascultă pe bucătăreasă care mărturisește că e foarte îndrăgostită de artistul care a conceput ansamblul de la Tăușeni „De-semne spre cer pentru ploaie și curcubeu” se împrietenește cu ea și aceasta îi pune la dispoziție un telefon mobil cu care îi sună pe ai taximetristei să vină să o ia.


PAUL
De ce ești obligată să stai aici? Ești
foarte frumoasă, ai putea să fii cel puțin
fotomodel . . .


SILVIA
Ca și Smeura sunt îndrăgostită. Ea de tine . . .
Eu de altcineva . . .


PAUL
Unul din băieții răi?


SILVIA
Cine? Pachetele alea de mușchi? Nu, nu . . .


Silvia capătă un aer visător.

PAUL
Atunci?


SILVIA
Ei, ce te interesează pe tine?


P.D.
Because, Silvia, love is a beautiful thing . . .
Everybody should know when you’re in love . . .


SILVIA
Shut up! He’s an artist! He’d be humiliated
by my love!


PAUL
Oa, dar știi că mi-a vorbit de tine, acolo, pe deal!
Spunea că ești extraterestră, că ești frumoasă
și crocantă ca o furnică!


SILVIA
Vrăjeală!


PAUL
Ce interes aș avea?


SILVIA
Să scapi!


PAUL
Să scăpăm cu toți Silvia!


SILVIA
Ce poți să faci pentru mine? Karun don’t split!



6. Paul pretextează că vrea să vadă ansamblul S.F. de pe dealuri și o convinge pe taximetristă să iasă din fortăreață. Taximetrista Smeura rămâne în mașină iar el se împrietenește cu artistul căruia îi mărturisește că o fată superbă îl iubește în taină dar care e claustrată din cauza unei slujbe nenorocite. Artistul spune că vrea să participe la salvarea bietei bucătărese și că are o mașină cu care o poate ajuta să fugă.

ARTISTUL
Da, am remarcat-o. Nu ți se pare că lucrarea
mea arată dezolant în zăpadă?


PAUL
Dac-aș avea bani aș cumpăra-o în orice anotimp.
Ar fi bine să ne-ntâlnim mâine cu toți.


ARTISTUL
Da, aș vrea s-o salvez pe biata fată de la o
muncă de rutină, cum aș putea iubi orice fată,
fata asta ar fi foarte bună! dar ce se-ntâmplă,
îți fură unii iubita, uite îți fură și mașina ta
roz . . . culoarea gingășiei, a tandreții . . .


PAUL
A nebuniei . . . Tu n-ai o mașină? Ne-ar fi de mare
folos.

ARTISTUL
Păi la ce v-ar folosi? Da am una. Una de teren. Putem să mergem cu ea în cosmos.


PAUL
Uite ce, eu o aduc mâine pe Silvia, tu vino cu
mașina și să rămânem pe pământ.


ARTISTUL
Pe pământ la Poiana Narciselor. Am acolo o cabană
să mergem să ne distrăm . . .

7. Apare soțul taximetristei care fiind un mare fermier îi dă lui Paul o mare recompensă financiară.

Un bărbat se-ndreaptă spre grupul format din Paul și artist.

MIRELE
Băiete uite banul.

Mirele îi întinde o cărămidă.

ARTISTUL
Acum poți să-mi cumperi lucrarea! Ha, ha ha!


PAUL
Ce bani?


MIRELE
Că mi-ai găsit nevasta! Sî fii fericit moșule!

8. Paul îi adoarme pe bodyguarzi cu ajutorul bucătăresei. Apoi iese pe furiș din fortăreață cu Prințesa Diana, copilul și bucătăreasa.


PAUL
E-aceiași chestie pe care mi-ai dat-o și mie?


SILVIA
Te cred!


PAUL
Așa, a fost foarte bună, am dormit tun!


SILVIA
Și n-ai iubit-o nici un pic pe Smeura?


PAUL
Doamne dumnezeule, ba da, la-nceput mi-a fost
chiar simpatică, mi-am zis uite o tipă cu simțul
aventurii, dar de-aici până la a mă sechestra . . .
Tu cum te-ai simți?


SILVIA
Depinde cine m-ar sechestra. Hai că sforăie băieții.

PAUL
Să intrăm la P.D. Eu îl car pe Karun tu ajut-o pe Diana.

9. Se întâlnesc pe deal cu artistul care are un jeep și se duc spre o cabană pe care acesta o are la Poiana Narciselor.

PAUL
Salut! Uite . . .ea e Silvia și ei doi sunt familia
mea. Fuga, sus în mașină!


ARTISTUL
Da știu că ne grăbim, ești plin de surprize!


PAUL
Sunt foarte organizat, de, student la turism . . .
Călătoriile nu prezintă taine pentru mine!


SILVIA
(urcată lângă șofer)
De când aștept clipa asta!

Artistul și Silvia se privesc în ochi. Se sărută.

ARTISTUL
Și eu . . . O femeie nebună . . .

Ceilalți se înghesuie în spate.


KARUN
(sare prin mașină)
Let’s go, let’s go, let’s go!

10. La cabană e o atmosferă de vrajă. Cei cinci se dau cu sania.

ARTISTUL
Dacă v-ați odihnit bine propun să ne dăm cu sania!
Am o pârtie luminată!


Au o pârtie privată pe care se dau cu sania.


11. Seara, la lumina focului din cabană, Paul ascultă povestea prințesei și-i deaclară că vrea s-o ajute să devină liberă, să iasă cu ea din țară. Se discută și cu artistul care între timp s-a apucat s-o picteze pe bucătăreasă.


P.D.
Sunt obosit mortă!


KARUN
I want more!


PAUL
Ajunge Karun, ne mai dăm și mâine, apoi plecăm mai
departe.


KARUN
Where?


P.D.
How far we can reach dear . . .


ARTISTUL
Unde vrei să-i duci?


PAUL
Dau câteva telefoane și aflu ce vase de croazieră vin
în circuit la Constanța și când. Am un prieten
care chiar m-a invitat! Trebuia să ajungem pe Don . . .


ARTISTUL
Știu pe cineva care poate să-i facă rost de acte.
12. Paul, P.Diana și copilul peacă cu jeepul la București pentru a procura acte false de la un cunoscut al pictorului.
13. Paul procură actele dintr-un birt în care se întâlnește cu omul respectiv.

CONTRABANDISTUL
Ãsta e pașaportul . . . Puștiul e cu maică-sa
pe pașaport. Româncă, orădeancă, Andreea Sărean,
fiul Sorin. Certificat de divorț de cetățeanul de origine turcă Ali Ahmed Parkan. Certificat de naștere al puștiului
Sorin Sărean Parkan 16 martie 1997, Oradea. Certificat
de naștere al femeii, carnet de conducere . . .


PAUL
OK, OK, uite banii, salut și-am plecat . . .


CONTRABANDISTUL
N-ai nici o treabă! Servus!

14. Cei trei pleacă spre Constanța unde este așteptat un vas de croazieră.
15. Cei trei se îmbarcă. La bord, o însoțitoare care tocmai debarcă îl farmecă pe Paul. E dragoste la prima vedere și Paul hotărăște să rămână în Constanța. Se desparte de P. Diana și copilul ei.

PAUL
E-n regulă, am trecut de primul control.


P.D.
E foarte frig! Karun come sa pun
your hat!


PAUL
Vezi că-l cheamă Sorin . . .Andreea dear.


P.D.
I’m scared, would it be all right?

O brunetă superbă cu fața încadrată de o eșarfă de mătase îi așteaptă la capătul pasarelei. Are forme feminine, zâmbește din ochi, e îmbrăcată într-un deux piece și poartă pe umăr o geantă de călătorie. Îl oprește pe Paul.

MATILDA
Bine-ați venit la bord. Eu sunt Matilda și
în mod normal aș fi fost însoțitoarea dumneavoastră
de bord în această călătorie . . . Din păcate
tot ce mai pot face e să vă spun că cea mai bună
cabină e chiar fosta mea cabină . . .


Matilda le pasează un breloc cu chei.

PAUL
Mulțumim, asta-nseamnă că Bazil ne-a anunțat
sosirea . . .


MATILDA
Ceva de genul ăsta . . . toți călătorii
sunt privilegiați să poată beneficia de
serviciile de pe vasul Arcadia . . . dar
într-un fel, ca și mine, faceți parte
din familie . . . știți, „Mai mult decât
servicii” e deviza acestei linii de lux . . .

Matilda zâmbește cu subânțeles și emite un hohot de râs șăgalnic și trece în mers elegant pe lângă cei trei rămași pe pasarelă să se uite după ea. Paul citește în viteză numărul de pe brelocul cheii.

PAUL
Cabina 3 . . . P.D. Te superi dacă te duci tu
singură cu Karun, pardon, Sorin până acolo, am
o mică treabă de rezolvat . . .


P.D.
Sure . . .

P.D. Îl ia pe Karun și pleacă spre cabine. Pe punte forfotă. Paul aleargă înapoi pe pasarelă după frumoasa Matilda. O prinde din urmă.

PAUL
Mă întreb dacă n-ar mai fi timp să bem
o cafea la bord . . . aș vrea să știu de ce
trebuie să părăsești serviciul chiar în această
cursă . . .

MATILDA
E simplu, în foarte scurt timp am un contract
pe alt vas care trebuie să sosească.

Paul îi ridică mâna și i-o sărută cuceritor. Matilda îi zâmbește. Ochi mari căprui plini de căldură. Zâmbet prietenos.


MATILDA
Și tu ai un zbenghi în colțul gurii . . .

Râde colorat. Paul cască doi ochi mari la sunetulul râsului ei.

PAUL
Te poți întoarce să bem o cafea?

MATILDA
Eu nu mă pot întoarce dar tu poți coborâ . . .

Matilda face stânga-mrejur și cu mișcări grațioase continuă să coboare pasarela spre țărm, în spatele ei Paul îi ia bagajul de umăr și merge agale trecându-și mâna prin părul lung, mătăsos, blond. Sus la bordul navei, Karun aleargă vesel supravegheat de P.D pe sub sarturile pline de stegulețe colorate. Karun și P.D. îi salută de sus cei doi care se îndepărtează. Vasul emite un semnal profund și pasarela începe să se ridice. Bazil apare sus pe punte. face semne spre Paul. Paul face un semn de neputință. Cei doi își fac semne. Bazil se întoare spre P.D. și Karun.

16. Taximetrista Smeura furioasă îi anunță pe părinții lui Paul deaspre ruta lui, atât cât știe din ea. Ai lui se urcă în mașină și încep urmărirea.

MIRCEA
Da, înțeleg, lângă Cluj, la Tăușeni, unde e
ansamblul ăla de artă modernă, chiar îl știu
cu niște chestini colorate ca un aerodrom
pentru extratereștrii . . . o ușă mascată, o
fortătreață . . . păi și ce Dumnezeu, acolo
cum procedăm? Mai întrebăm? Da, mai întrebăm,
Mersi domnișoară și cerem scuze neplăceri.
Paul nu ne-a făcut problemepână acum. A fost
un băiat model . . . de casă . . .


TANÞA
Mereu îi sufli în coarne răsfățatului ăsta,
așchia nu sare departe de trunchi!


MIRCEA
Taci Tanță! Copii îmbarcarea! La Tăușeni!
Se pare că l-am găsit pe Paul . . .

IULIA
Vin și eu!


17. Paul și Matilda închiriază un apartament la hotel deși Matilda are un apartament în oraș.

PAUL
Te rog, ia loc în fotoliu și lasă-mă să
mă ocup eu de cazare . . .

Paul se îndreaptă spre recepție după ce s-a asigurat că Matilda e așezată confortabil și are lângă ea o cafea aburindă și o revistă recentă. Matilda își scoate basmaua albă și părul negru i se revarsă pe umeri într-o mișcare senzuală. Pune picior peste picior. Se pregătește să se uite pe revistă și recepționerul îi face un semn cu coada ochiului: Matilda îi zâmbește cald. Se cufundă în lectură în timp ce Paul se ocupă de detaliile cazării și conversează cu recepționerul care face înregistrarea în computer și-i pasează ștrengărește o cheie lui Paul. Paul se întoarce cu cheia la măsuța Matildei, o ia de braț, o sărută pe frunte, o conduce cu brațul după umeri spre ușa ascensorului.

18. E ca și cum s-ar cunoaște de când lumea.

Matilda s-a dezbrăcat și halatul plușat arată că tocmai a ieșit in duș. Undeva pe fundal se aude apa curgând. Matilda se uită pe fereastra camerei la valurile înalte ale mării la cerul de iarnă cu păsări zgribulite. Se așează în fața unei oglinde de toaletă și începe să-și perie părul des. Paul apare și el în halat de hotel în spatele ei și-i atinge cu mâna zbenghiul din dreptul gurii, același pe care-l are și el. Îi ia peria din mână și îi perie părul cu mișcări atente, tandre.

PAUL
Acum ce facem, îl legăm, îl facem coc
sau îl lăsăm așa în valuri, pe spate . . .
Ce zici de agrafa asta?

Matilda se lasă răsfățată.

MATILDA
Uite cine se pricepe!

Îi zâmbește cald.

PAUL
Mă-nnebunește zâmbetul ăsta! Hai să-l
lăsăm așa, despletit.

Paul îi aranjează părul cu mâinile, cu degetele, se joacă cu el. Îi strânge capul frumos la piept.

PAUL
Hai să te-mbrac.


MATILDA
Te pricepi?

PAUL
Crezi că e nevoie să mă întrebi?

Matilda se răsucește pe scaunul de la toaletă și urmărește cum Paul scoate din bagajul ei lucruri pe care le înșiră pe pat, din care alege ce i se pare mai frumos, mai potrivit, alege un desuu din mătase roz-aurie. O ridică pe Matilde în picioare, o dezbracă încet de halat apoi o îmbracă expert cu chiloțeii, sutienul, ciorapii de mătase cu bandă adezivă. Îi pune o rochie lungă de seară și o încalță pe rând cu pantofii cu tocuri înalte. Pictează cu atenție desăvârșită fața Matildei. Îi pune cerceii, îi face unghiile, îi sărută mâna stând în genunchi în fața ei, își admiră opera, își pune capul în poala rochiei de culoarea bronzului. Matilda îl mângâie gingaș pe păr.

MATILDA
Iată un expert, bărbatul care îmbracă . . .

Râde gălgăit. Paul se ridică și se îmbracă în viteză.

PAUL
Mă omoară râsul ăsta. Luăm masa în hotel sau
alegem un alt restaurant . . .


Matilda își admiră ținuta în oglindă. Paul vine lăngă ea. Își pune fața lângă fața ei.

PAUL
Un cuplu perfect!

Ia o sticluță de parfum și pune un strop în decolteul Matildei și câte un strop după fiecare ureche. O admiră și o sărută pe frunte.

MATILDA
La cazino birjar!

Paul îi ține haina de stofă groasă. Matilde își înfășoară în jurul capului una din eșarfele ei de mătase.
19. Se plimbă pe malul hibernal al mării.
20. Înghețați, merg în cazino. Matilda dansează voluptos și atrage atenția bărbaților.
21. Se iscă un scandal și o bătaie din care Paul abia scapă teafăr doar pentru că, pe stradă fiind, o necunoscută îi ia pe cei doi într-o căruță.

PESCÃRIÞA FANI
Sus, sus, repede, să-l urcăm până nu vin ăștia
cu întăriri . . .

Matilda plânge peste trupul tumefiat al lui Paul.

PESCÃRIÞA FANI
Nu plânge, am eu un leac pentru trupul lui.
Dii, Fulger, dii.

Căruța ropotește, valurile mării se izbesc bubuind de țărmuri. Matilda suspină ușor peste chipul lui Paul.

22. Îi duce la ea acasă într-o periferie sălbatică, la malul mării.

PESCÃRIÞA FANI
Așa, să-l ducem în casă.

Intră într-o încăpere văruită cu un pat îngust acoperit de o pătură de lână. Pescărița aprinde un felinar și-l aduce aproape. Cele două femei îl dezbracă la piele pe Paul care și-a mai revenit și geme la fiecare mișcare.
Pescărița scoate dintr-o ladă frigorifăcă pe care-o ține într-un colț de încăpere pungi mari pline cu pește mic. Răstoarnă pungile peste trupul lui
Paul care e acum acoperit acum cu pești cenușii strălucitori.

PESCÃRIÞA FANI
Asta o să-l facă bine instantaneu. Se retrag
toate vânătăile. În rest, un rachiu bun . . .
Mă duc afară dă fac un foc. Uite-ai niște haine
de-ale mele aici pe scaun și curge apă rece
la chiuvetă.

Matilda se spală și se îmbracă în hainele modeste ale pescăriței. Se așează lângă Paul și-l mângâie încontinuu pe frunte. Paul o strânge de mână și-i rostește numele.

PAUL
Matilda mea, Matilda mea . . .

MATILDA
Sunt aici dragul meu, sunt aici, șșt,
odihnește-te, mâine o să fii ca nou . . .

PAUL
O să mergem la plajă . . .

MATILDA
E iarnă scumpule, dar se poate întâmpla,
uneori, vremea e tare capricioasă . . .

PAUL
Dragoste, dragoste, nu atinge hotarul
Și tivga scufundată nu o adora,
Lasă timpul să-i împlinească statura,
În încăperea sărbătorească cu dezbinate izvoare
Și între șuvoaiele repezi și ziduri
Adună aerul din pasul muntelui
Și înfrățitele cuțite ale vântului,
Întunecata albie de Cordilieri,
Asprul salut de rouă
Și suie din floare în floare printre desișuri,
Călcând pe șarpele zvârlit din culmea stâncii.
În zona greu de urcat, piatră, pădure,
Praf de stele smaragdine, pădure luminoasă,
Zvâcnește Mantur ca un lac de apă vie
Sau ca un nou venit sol al tăcerii.

Și Matilda recită în cor cu cel care delirează.

MATILDA și PAUL

Pentru că omul este mai necuprins decât marea
cu arhipeleaguri,
O mie de trupuri, un om
Sub vijelia neagră, negri de ploaie și noapte.


23. Femeile continuă să-l îngrijească pe Paul punându-i pe corp pești reci pentru vânătăi. Vremea se îmbunătățește norii fug, cei trei frig pești. Beau vin în curte la foc.

24. Vine o zi când se face cald și soare o vreme incredibilă pentru mare. Uneori se poate face plajă dar apa e înghețată. Cei doi se răsfață. Cei doi hotărăsc să rămână acolo un timp.
25. Pescărița iese în larg cu cei doi. Pescuiesc.
26. Cei doi petrec o dupămasă pe o terasă care a scos datorită vremii bune câteva scaune. Paul îi propune Matildei să se căsătorească. Matilda însă se ridică și pleacă spre casa pescăriței.

MATILDA
Dorințele ți-au fost ascultate și zeii
ți-au dat soare, Paul, răsfățatule . . .


PAUL
Să ciocnim divino, pentru planurile
întâmplărilor, pentru marea asta care ne aduce
poezia la picioare pentru apa asta care
ești tu . . . nu pleca . . . asta vreau
să te rog azi, să nu mă lași niciodată
pentru totdeauna să fii a mea . . . Eu o să
fiu totdeauna pentru tine . . . Tu . . .
vrei să fii soția mea?

Matilda cu părul înfășurat în mătase se ridică și se joacă în picioare pe lângă masa de plastic cu un băț făcând cercuri în nisip în jurul ei. Râde râsul ei gâlgâit. Tufe brune se rostogolesc pe malul mării într-un dans nupțial. Paul se repede și-o ia în brațe pe Matilde și se scufundă cu ea în mare în valurile reci, în spuma cenușie, sub privirile dojenitoare ale chelnerului care aduce la masă porții mari de fripturi și salate, fructe, pâine și vin. Paul se întoarce la masă ia un prosop de la chelner și se șterge, își toarnă vin și-l dă peste cap, se așează pe scaun cu fața la soare, cu cămașa udă, descheiată, cu chipul iluminat de bucurie. Pe plajă, Matilde cu rochia udă, lipită de corp se îndreaptă spre casa pescăriței, spre bârcile prinse sus pe mal. Face cu mâna, zâmbește.

27. O mașină plină ochi se oprește lângă terasa pe care cei doi tocmai au stat. În zare se mai vede silueta Matildei și Paul stă la masă cu fața spre cer.
28. Tatăl lui Paul se apropie și se așează lângă Paul. Au loc explicații. Tatăl său îi spune că femeia care tocmai a plecat de la masă e mama lui.

Mircea se uită lung după femeia care se îndepărtează pe plajă.

MIRCEA
Cum să beau mă cu tine, ți-ai pierdut
mințile de tot? Eu te caut de trei mii de kilometri
și tot ce-ai tu de spus e să beau un pahar cu tine?

Familia s-a adunat în jur dar nu se așează și nu vorbește nimeni, toți se uită la scenă. Paul își așează tatăl pe scaun și-l țintuiește cu brațele.

PAUL
Ascultă, omule, trebuie să înțelegi mesajul.
Mă însor. Gata! Femeia aia e viața mea! Numai
în fața ei am de ce să răspund . . .

Îl eliberează pe taică-su din strânsoare.

PAUL
Sunteți liberi să vă bucurați pentru mine.
Cine vrea vin? Tanța?

Paul cere pahare de la un chelner cu un semn. Le umple. Îi întinde paharul Iuliei care începe să bea vinul ca pe apă, mecanic. Mircea, prăbușit pe scaun și cu vocea transformată într-un lung șuierat rostește încet și sacadat.

MIRCEA
Femeia aia e maică-ta!

Tanța leșină. Adnana o lovește peste față, în timp ce-l fixează cu gura căscată pe frate-său. Iulia scapă din mână paharul. Paul își izbește tatăl cu pumnul în falcă. Apoi aleargă spre casa pescăriței care trebăluiește ceva pe la năvoade afară. Taică-su aleargă după el. Cei doi se iau la bătaie pe malul mării până ce taică-su renunță și se întoarce la mașină și la familia care-l așteaptă îngrozită.

29. Matilde nu mai e. Pescărița nu știe nimic.

Paul dă de perete ușa precară a locuinței. În lumina care pătrunde în încăpere Paul măsoară ordinea lucrurilor. Obiectele Marildei au dispărut, hainele împrumutate de la pescăriță stau ordonate pe pat. Paul pătrunde în încăpere și se scotocește prin cameră pentru a se asigura că bănuielile sunt justificate. Apoi aleargă afară.

PAUL
Unde e Matilda?


PESCÃRIÞA FANI
A venit și-a plecat . . .

Paul o ia de umeri și o scutură.

PAUL
Fani, calul . . .

Fani aleargă cu Paul spre căruță deshamă calul și Paul se aruncă pe spinarea goală a animalului.

PAUL
Aleargă, Fulger, aleargă!

Paul aleargp cu Fulger pe malul mării apoi ajunge pe o alee care dă spre șoseaua ce duce spre oraș. Se aruncă bezmetic printre mașini. În jurul lui mașinile frânează brusc, se aud înjurături.
30. Drum spre Constanța, în urma lui familia cu mașina.
31. Paul se oprește la hotel dar Matilda nu mai e.
32. Familia încearcă să-l împiedice s-o caute mai departe. Taică-su îi spune cum Matilde l-a abandonat pe scara moscheii și l-a chemat pe el să și-l ia pe copil.

MIRCEA
Alergi după himere!


PAUL
N-ai nici un drept să vorbești așa despre ea!


MIRCEA
Nu știi nimic despre ea!


PAUL
Știu tot ce trebuie să știu iar restul nu mă
interesează.


MIRCEA
O cunoaște toată Constanța știi ce e?


PAUL
Însoțitoare de bord!


MIRCEA
Pe dracu’ e curvă de lux!

Paul se repede să-l lovească pe taică-su dar se oprește în fața lui și scuipă pe podea. Apoi iese în viteză din cameră. Taică-su iese și strigă după el.

MIRCEA
Ce fel de servicii crezi că vinde pe vapor?
De ce are cabină de pasager?
Când o să-ți vină mintea la cap?

În capătul coridorului paul se oprește o secundă.

PAUL
Nu cred nici o vorbă!

MIRCEA
Da? M-a chemat de la Oradea ca să-mi spună
că seara te pot găsi pe scară la moschee . . .
Și știi ce, chiar te-am găsit cu tot cu afurisita
aia de carte de poeme care ți-a stâlcit mințile!

PAUL
Minți ca un porc și nici măcar n-ai
imaginație!

Paul întoarce spatele și intră-n ascensor. Taică-su se lasă istovit pe tocul ușii.
33. Maică-sa Tanța îl așteaptă în hol și îl imobilizează cu ajutorul unor băieți.
34. Paul e închis în camera de hotel.
35. Familia ia masa și Iulia se strecioară și-i bagă lui Paul cheia pe sub ușă.
36. Paul ajunge pe chei, aleargă spre un vas de croazieră care tocmai trebuie să plece. Strigă după Matilda. Vasul însă se îndepărtează de chei, Matilda îi face cu mâna.

Paul aleargă cu sufletul la gură. În lapovița rece un matelot strânge o parâmă la mal.

PAUL
Ãla care pleacă e de croazieră?

Ploaia se prelinge pe trupurile celor doi. Marea vuiește.

MATELOTUL
Da, ăla cu nemți . . .

PAUL
Trebuie să ajung acolo!

Scrutează marea, ambarcațiunile. E o barcă cu pânzele strânse aproape de mal.

MATELOTUL
Ești nebun, e vânt de șapte și s-a anunțat furtună!


PAUL
(sărind în barcă și ridicând pânzele
atât cât este permite vântul)
Trebuie să ajung acolo!

Matelotul sare și el în barcă.

MATELOTUL
Nu pot să te las să te sinucizi! Dă-mi voie!

Matelotul ajustează pânzele.

MATELOTUL
Treci la cârmă.

Barca cu pânze aleargă prin lapoviță spre corpul întunecat al vaporului. Valuri mari sunt gata s-o prăbușească în fiecare clipă. Vântul sfâșie o pânză dar cei doi s-au apropiat de carenaa vasului. Printr-un hublou Matilde face semne disperate spre cei doi să se întoarcă la mal. Paul se aruncă în valuri. Matilda rămâne cu fața lipită de geam, cu privirea fixă. O ambarcațiune de poliție maritimă apare după barca cu pânze. Lui Paul i se aruncă un colac de salvare dar acesta refuză să se agațe de el. Înnoată mai departe după vas sub privirea împietrită a Matildei. Un marinar de pe ambarcațiunea de poliție sare după Paul. Cei doi se luptă. Paul se zbate. Scapă de câteva ori. Vasul de croazieră se îndepărtează.

37. Paul este scos mai mult mort decât viu din apa în care s-a aruncat și este adus la mal.
38. Este dus la hotel.
39. Se îmbolnăvește grav de pneumonie și pentru că familia trebuie s plece rămâne să-l îngrijească Iulia.
40. Familia pleacă.
41. Paul delirează, strigă în vis după Matilda.
42. Paul se întremează și vine momentul să plece spre Oradea. Iulia va conduce. Paul e însă închis în sine, respinge gesturile de prietenie ale Iuliei.
43. Îi cere Iuliei să treacă pe la pescăriță. Acolo o roagă pe aceasta să-i dea un semn în cazul în care Matilda se va întoarce într-o zi. Pescărița îi face un semn deplasat cu ochiul. Paul vomită pe malul mării, dezgustat.

Iulia oprește mașina în dreptul terasei. Cei doi coboară.

IULIA
Eu rămân să beau o cafea.

Îi închide lui Paul haina la gât.

IULIA
Hai du-te, du-te! . . .

Paul se întoarce mecanic și se duce prin nisip spre coliba pescăriței. Privește marea neagră vuind. Vântul îi bate în față, ridică vârtejuri de nisip și plante uscate. Apa cenușie îi udă ghetele și pantalonii. Se oprește în dreptul colibei. Coliba are storurile de lemn închise. În grajd nechează fulger. Pescărița deschide ușa albastră. Scoate capul, îl bagă repede pe Paul în casă. Ușa se trântește. Pescărița repară o plasă de pește. Se așează împreună la masă. Pescărița are în păr o agrafă cu sfaire, agrafa Matildei.

PESCÃRIÞA FANI
Uite, a rămas pe-aici . . .

Fani își scoate agrafa și i-o pune lui Paul la gulerul hainei. Paul nu spune nimic, nu se clintește, doar trupul i se prăbușește încet spre masă.

PESCÃRIÞA FANI
Ridică-te și pleacă . . . dacă trece pe-aici
îi spun eu de tine . . . Ce să-i spun?

PAUL
Că am murit . . . că fără ea sunt mort . . .

Paul se ridică și clătindându-se se-ndreaptă spre ușă. Se aude șuierul vântului. Pescărița îi face vulgar cu ochiul.

PESCÃRIÞA FANI
Nu se moare așa ușor!

Paul iese aproape prăbușindu-se pe ușă. Se împiedică încă doi trei pași, se târăște spre mare și vomită. Iulia aleargă dinspre terasă spre el. Îl ridică și-l ajută să ajungă la mașină.
44. Paul se smucește și aleargă pe malul mării.
45. Când obosește se întoarce la Iulia care-l așteaptă neclintită în mașină. Pornesc.
46. Se întorc spre casă. Paul e tăcut și absent. Peisajele trec pe lângă el fără valoare.
47. Cei doi întră într-o benzinărie să ia o cafea și o chelneriță frumoasă îi atinge mâna când îl servește. Acesta varsă cafeaua cu un gest violent și iese afară din benzinărie. O ia la fugă.

IULIA
E mai frumoasă zăpda acum c-am ajuns în Ardeal.

Cei doi intră în cafeneaua benzinăriei scuturându-și picioarele. Paul are pe față aproape o urmă de zâmbet. Se așează la bar.

IULIA
Două cafele. Tari. Nu vrei să mănânci ceva?
Un pateu?

Paul dă absent din cap în semn de negație. Privește pe gemul benzinăriei. Mașinile care vin și pleacă. Ninsoare. Chelnerița aduce cafelele aburinde. Îl fixează pe Paul și-i pune mâna pe mâna lăsată moale pe bar, lângă cafeaua pe care ea a adus-o.

CHELNERIÞA
(face cu ochiul)
Cea mai tare cafea pentru cel mai tare tip din
sud-estul Europei . . . Norocasă fata!

face cu capul spre Iulia. Zâmbește pervers. Paul izbește cu mâna ceașca de cafea care se sparge de peretele barului împrăștiând stropi de cafea fierbinte pe chelneriță, pe Iulia pe alți membri ai personalului și consumatori. Toți sar arși. Paul profită de îmbulzeală și fuge din benzinărie.

48. Sare garduri, sare gard după gard, din gospodărie în gospodărie, se rostogolește prin zăpadă, stârnește câinii și orătăniile, în final se oprește într-un crâng pudrat cu zăpadă și se aruncă cu fața la pământ. Un câine lup vine și-l amușină. O bătrână îmbrăcată bizar, cu haine lungi una peste alta, cu un toiag vine lângă el.
49. Bătrâna îl invită în casă.Cei doi beau un ceai, bătrâna îi arată pe geam moșia. Paul e distrus.

O încăpere cu mobilier vechi, cu masă rotundă de ceai și tapițerie de catifea verde, tablouri cu rame aurii. BÃTRÂNA pune pe mas ade ceai o tavă cu un ceainic și două cești. E îmbrăcată într-o rochie lungă ca din altă epocă și are părul alb prins în două cocuri laterale.

BÃTRÂNA
Ceaiul e gata.

Întinde ceașca spre Paul care privește pe geamul cu două draperii verzi prinse în șnururi grele. În zare se întinde pădurea albă. Focul trosnește în șemineu. Ia ceașca în mână și e scuturat de un acces lung de friguri. Ceașca tremură din încheieturi pe farfuriuță o dată cu mâna lui Paul și dinții încleștați, în rest nici o mișcare. Bătrâna privește neclintită episodul și când cutremurul a luat sfârșit se apleacă peste tava cu ceainic.

BÃTRÂNA
Dă-mi să-ți umplu ceașca.

Paul întinde automat mâinile în care din farfuriuța de porțelan se scurge ceaiul care a dat afară din ceașcă. Privește în continuare pe geamul pictat cu peisaj de iarnă. Bătrâna îi întinde ceașca umplută din nou.

BÃTRÂNA
ÞI-e frig, să mai pun un lem pe foc.

Bătrâna se ridică și rochia foșnește ca un șarpe printre scaune. Se apleacă spre șemineu și scurmă în jar cu vătraiul. Apoi ia un butuc și-l zvârle în jarul ațâțat. Ceașca din mâna lui Paul începe iar să clincăne periculos. Bătrâna se apropie și-l ajută să ducă ceașca la buze. S-o pună înapoi pe farfuriuță. O dată cu prima gură sorbită Paul o vede pe bătrână. Bătrâna se așează înapoi pe scaunul tapițat.

BÃTRÂNA
E mai bine acum, ei, cum ți se pare ceaiul?

Paul rostește cu infinită greutate.

PAUL
Dulce . . . prea dulce.

BÃTRÂNA
Și eu îl beau de obicei fără zahăr dar lumea
preferă în general dulce.


O sticlire în ochii lui Paul și acesta rostește cu ură.

PAUL
Dulce . . . scârbos . . . știi ce, ai un ceai
scârbos de dluce . . .

BÃTRÂNA
Te-nțeleg, probabil că ți-e frig, ți s-au alterat
simțurile . . . vino cu mine

Ochii bătrânei sclipesc bizar.

Să mergem în altă cameră, să te acoperi cu ceva.

50. Bătrâna îl ademenește în dormitor și îl privește cu ochi pofticioși. Începe să-l dezbrace dar Paul absent recită mecanic din Neruda și o strigă pe Matilda. Baba îi trage o palmă.

Cei doi pătrund într-o cameră înrunecoasă, cu draperii grele trase la fereastră. O fantă de lumină albă ce pătrunde printre perdele luminează un pat amplu acoperit cu brocarturi grele. În jur, pe pereți sunt prinși amorași aurii. Bătrâna îl împinge pe Paul pe pat. Îl descalță de ghete. Acesta se uită fix pe fanta de lumină care vine dinspre geam. Închide ochii și când îi deschide vede deasupra chipul babei apropiindu-se vorace de fața sa. Începe să mângâie fața bâtrână, gâtul fleșcăit. Bătrâna răsuflă sacadat. Îl privește cu poftă.

PAUL
(șoptește în extaz)
Matilda . . . știam că într-o zi vei fii a mea . . .
Matilda mea, Matilda mea . . .

Bătrâna îi arde două palme.
51. Iulia îi trage o palmă ușoară lui Paul încercând să-l trezească din somnul în care strigă Matilda! Paul se dezmeticește, e în biserica unde a ațipit, în preajma ajunului, deasupra sa e fața Iuliei care face scandal în legătură cu o presupusă dispariție a sa din biserică și cu un coșmar în care strigă după o femeie. Paul mângâie chipul Iuliei. Cine e Matilde? Doamne, nu știu! Hai să plecăm.

IULIA
Doamne, Dumnezeule, ce m-ai speriat, a trebuit
să-ți dau două palme ca să te trezești, parcă
erai dus pe lumea cealaltă . . .

Paul se dezmeticește. O călugăriță vine și se uită de insistent la ei făcându-și de lucru cu ștersul prafului de pe un spătar de lemn. Paul oftează.

IULIA
Hai să plecăm că se pregătesc aici pentru slujba
de la noapte și noi le stăm în drum . . . hai, mă . . .

PAUL
Un pic, să mă dezmeticesc . . .

IULIA
Și tot strigai în vis, Matilda, Matilda, ai
avut un coșmar? Și cine e Matilda?

PAUL
O, O, O, ușor . . . răspund doar la o
întrebare o dată . . .

IULIA
Și unde mama naibii ai fost o oară, că am tot
intrat în biserică după tine și nu erai . . .
Te ții de bancuri ieftine . . .

PAUL
Ce tot spui? Am dormit . . . un fel de duuus.
Acum, hai să mergem, dă-mi mâna . . .

Iulia îi dă mâna natural.

IULIA
OK, să mergem, dar tot va trebui să-mi spui.

PAUL
Ia pune-ți mai bine căciula pe cap! Dă-mi
mie sacoșa asta!

IULIA
(strânge sacoșa la piept)
Nu vreau!

Dar Paul tot i-o ia. În ușa bisericii, Paul îi aranjează Iuliei căciula pe cap, îi strânge fularul la gât, o pupă pe nas.

PAUL
Întrecere!

Cei doi ies alergând din biserică prin zăpada care cade zdravăn, printre beculețele colorate și trecători.


52. Cei doi se urcă într-un taxi roz care trece prin fața catedralei și trec pe lângă parcul în care se vede o mogâldeață neagră trăgând din țigară. Paul pune mâna pe geam când trece pe lângă călugărița fugară.
53. Cei doi ajung acasă și debarcă cumpărăturile. Paul dă un telefon și acceptă invitația unuia dintre colegii lui de a petrece sărbătorile pe malul mării.

În timp ce se plimbă și vorbește la telefon, Paul ia de pe dulap un geamantan pe care începe să-l umple cu haine, obiecte personale și de toaletă necesare călătoriei.

PAUL
Salut moșule, uite ce e, sper că nu e prea târziu.Accept
invitația. M-am gândit mai bine și cred c-o să fie
cool. În plus, m-am cam săturat să trăiesc „undeva,
într-un cartier al Madridului, cu clopote, cu ceasuri,
cu arbori.” . . . Bazil, vezi că nu vin singur . . .
Nu, vin cu Iulia, prietena mea de suflet, din copilărie
la, la, la ,la, la, la . . .
Ai mei, n-au decât să se dea cu fundul de pământ, cu
mine sau fără mine, sărbătorile vor fi le fel de
nesărate iar eu am chef de ceva foarte foarte dulce,
cu alte cuvinte, mi-e dor de greață . . .ruliu și tangaj
. . . „veniți să vedeți sângele pe străzi”! la
Rostov pe Don! . . . Nu dragă nu e sinistru, e Neruda,
rudă cu mine în virtual prin cilianca de maică-mea . . .
Să n-o mai lungim, în două ore plecăm. Vin cu jeepul
și-l lăsăm la Constanța. Salut!
54. Scoate mașina familiei din garaj.
55. Îi anunță lapidar pe ai lui că spre deosebire de alte vremuri, acum va pleca de-acasă, lumea amuțește. O ia pe Iulia de mână și o duce acasă la ea să-și facă bagajul.
56. Iulia își face bagajul.
Cei doi pleacă la drum în întâmpinarea aventurii. În