În palma ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul,
Să mă cufund în mângâieri cuminți
Și cu blândețea lor să potolești talazul
Ce-mi zbuciumă sub tâmplele fierbinți.

Numai în palma ta cea aspră și muncită
Îmi aflu calde mângâieri de catifea,
Aduc tribut sărut pe palma ta sortită
Să schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea.

Mai înfioară-mă c-o dulce mângâiere,
Alungă demoni ce mă vor în stăpânire;
Când timpul va sosi de veșnică tăcere
În palma ta să-mi aflu somn spre nemurire.