de amoru’ artei
de: Mircea Leonte


peronaje:
El - un barbat pana-n 30 de ani
Ea - o fata pana-n 20 de ani
- la alegerea regizorului, ea poate fi
jucata de 2 fete diferite
décor:
un fotoliu-pat cu o masa in fata si un scaun langa, in partea dreapta. un calculator asezat in semiprofil in dreapta scenei.in spate, un sevalet.
Peretii ce constituie decorul vor fi plini de mazgaleli, insemnari, fotografii,etc.Treptat apar noi elemente(alte mazgaleli, insemnari,etc)

Actul I,
scena I

Cei doi apar unul din stanga(el) si altul din dreapta(ea) scenei.merg incet inspre partea opusa. Cand ea ajunge in stanga scenei, se opreste, se uita la public si cu aceeasi pasi se intoarce si se aseaza pe fotoliu. Fumeaza.
Ea (ganditoare, trista): ultimele cuvinte ale lui au fost ” sa fii liber..liber, a spus(pauza.isi lasa capul pe spate)...sa va spun cateva cuvinte despre el?(revine la pozitia initiala)pai el era...era de neinteles uneori...el vroia sa spuna “buze” si ii iesea “sani”..nu era obsedat, dar ii placeau buzele mele la fel de mult ca sanii. Ce fraier! Cine-l auzea vorbind, spunea ca e beat tot timpul...isi pierduse si dictia..dar el nu bea, niciodata!(pauza de fumat)..n-a fost bun la pat!statea cate cinci ore la un amarat de preludiu si se termina in cinci minute!el asa numea mangaiatul ala, preludiu..bine mai,da sa ma mangai in cot?pai ce-i asta?...mai erau si dati in care rezista mai mult, dar dupa ce se masturba..la ce bun sa faca chestia asta daca ma avea pe mine,n-am inteles?!…cel mai tare ma deranja ca nu-mi spunea “te iubesc”. Eram de atata timp impreuna si el nu-mi “declara” nimic..a, in-afara de “ce m-as face eu fara tine”,pe care eu trebuia sa o iau ca pe-o declaratie, la care ii raspundeam “calugar dragule” si apoi il ciupeam usor sa ii dau de inteles ca glumeam ..(pauza)(arunca tigara pe jos si o striveste cu piciorul).(oftand)nu am sa-l uit nici-odata, oricat de mult mi-as dori uneori.A fost un motiv de inspiratie in viata mea si ii sunt recunoscatoare pentru asta . Poate ca ce am facut, sau nu am facut, nu a fost nici pe departe ce trebuia, dar ce sa-I faci,(foarte trista) arta cere sacrificii!

(in sala se face brusc intuneric si se aude un zgomot puternic)

Scena II

Aceeasi, ea sta in bratele lui el, pe fotoliu.scena incepe cu cei doi gadilindu-se.dupa putin timp:
El: sti ce ma gandeam?(ea da din cap negativ), ma gandeam sa inchei altfel scenariul.
Ea: si anume?
El: nu stiu, pur si simplu mi se pare ca sfarsitul asta este mult prea comercial. adica lumea o sa se astepte la el.
Ea: si ce daca se asteapta deja la el.n-are nimic!
El: pai vreau sa fie ceva nou, ceva cu un alt mesaj, o alta idée…adica, nu pot sa inchei tot ce scriu, la fel. As da dovada de lipsa de inspiratie.
Ea(razand usor): tu cam intotdeauna ai lipsa de inspiratie daca nu...
El (o ciupeste de un san): daca nu ce?
Ea: daca nu, stii tu...!
El: da, stiu eu.nu-I vorba de asta. Am inspiratie si fara “stii tu”, dar asta vreau sa fie scenariul secolului pt.mine, sa fie cel mai bun pe care l-am scris pana acum!
Ea: si la urmatorul vei spune la fel, si tot asa...
El: (usor trist):nu, urmatorul nu vreau sa mai existe!
Ea: (serioasa)adica?
El: adica ma las de teatru!
Ea (zambind ironic):da, tu de cand te stiu eu te lasi de teatru!
El: de data asta-I pe bune: nu mai resist, m-am saturat!
Ea: te-ai saturat o coacaza! Spune mai bine ca nu mai ai chef si gata!(se ridica)
El: termina!sti bine ca la mine nu exista “nu am chef”. Nu mai pot si gata.am impresia ca tot ce am eu de spus si de scris a mai fost scris odata!
Ea: da, stiu:”cand totul a fost scris, totul a fost spus, ce trist e sa fii micul print sub un clopot de sticla”!
El: exact!
Ea: dragul meu, daca pe lumea asta exista milioane de oameni, atunci, sa sti, exista si mai multe milioane de povesti…
El (vrea sa zica ceva)...
Ea (intrerupe): dar, dar , problema e ca noi nu le stim pe toate. In definitiv, nici nu am avea cum.
El (ironic): deci?
Ea: deci trebuie sa mai existe ceva de spus, ceva ce nu a mai fost spus pana acum de nimeni! mai cauta, documenteaza-te, intreaba...
El: ce sa intreb? Sa iau oamenii la intrebari?”stiti domnule, nu aveti nimic nou de povestit?,”imi pare rau, eu sunt o fire mai plictisitoare de felul meu”,”a, nu-I nimic, noua ne plac povestile plictisitoare. “(alt ton): ce vrei, nu pot sa adorm lumea.il termin p-asta, care si el mi se pare destul de neinteresant, si gata, ma opresc.
Ea: da, asa cum te-ai oprit din fumat!
El: asta-I altceva. Pt.asta-mi trebuia vointa, pt. scenariu imi trebuie inspiratie.
Ea (ca pt. sine): iti trebuie o coacaza!
El: tu n-ai de unde sa sti cum e!
Ea: nu, n-am de unde. Nici nu stau in preajma ta de destul timp ca sa nu ma molipsesc, sa nu observ ce e cu tine!
El: da, si ce-I cu mine?
Ea (ironic): nimic, nimic nu-i cu tine, doar ca esti plictisitor, enervant, lenes...
El: batran...
Ea: nevoie mare! Vezi, deja crezi ca ai imbatranit fara vreme si ca nu mai esti bun de nimic(siesi, in gluma) bine, aici ai dreptate, dar de imbatranit, dargul meu, mai ai mult si bine pana acolo. Asa ca, fa bine si continua sa scrii...macar atat sa faci!
El(vizibil iritat): inca o data, ce Dumnezeu sa scriu?
Ea: ce vrei tu!(copilaresc, naiva, inocenta, cu privirea in pamant):continua scenariul asta!
El:(usor, molcom.se ridica si o ia de mana): vrei tu sa continui scenariul asta?
Ea: de ce nu? A inceput sa imi placa ce scrii!
El: abia acum?
Ea: de la inceput!
El: nu ti se pare plictisitor?
Ea: ba da!(isi revine. Razand): imi place monotonia, de ce crezi ca mai stau cu tine?
El:(se intoarce repede pe fotoliu): deci recunosti ca pana si asta-I, asa, aiurea?!
Ea (serioasa, se duce la el):of, glumeam!(I se aseaza in brate): chiar imi place ce scrii acum...
El: dar?
Ea: nici un dar...doar ca personajul ei l-ai conturat prea putin. Nu cred ca o sa se inteleaga ce vrea ea exact, ce-I cu ea acolo.
El: draga, nu subestima spectatorul! Iti spun eu, o sa se-nteleaga!
Ea: tot nu cred. Pe ea ai facut-o cam... aaa…nu stiu, cam…aaa…asa…aaa…
El (razand): cu cuvinte draga, cu cuvinte!
Ea: aa, prea prostuta, cred! O sa pari un misogin inrait.
El: asta e, mai bine par misogin decat sa o ridic, fara motiv, prea sus. Stii bine, personajul ei e doar la inceput... cine stie, poate pana la urma isi va reveni!
Ea (il impunge cu degetul, amenintator): sper ca da!
El (se ridica): nu promitem nimic.om trai si om vedea!
Ea (il tine de mana): unde pleci?
El (o pupa pe frunte): sa vad ce mai pot scrie! (pleaca)
Ea (se izbeste cu spatele de spotarul fotoliului. Siesi): te astept!

Scena III

Intuneric. O melodie ce inspira la neliniste. Pe fundal trec cateva dungi albe, rapide de lumina, ca niste taieturi.
El scrie la calculator, ea in centrul scenei, cu fata la public, picteaza ceva pe o panza.

El (ironic): ma bucur ca te-ai lasat de sculptat si te-ai apucat de pictura.
Ea (concentrate): tot una mi-e!
(Pauza)
El: ce desenezi acolo?
Ea: da’ tu ce scrii acolo?
El: nimic!
Ea: si eu, tot nimic!
(pauza)
El: auzi, si nimicul asta al tau, cum arata?
Ea: destul de colorat. Al tau?
El: la fel!
Ea (se uita la el): la fel?
El: da, cu unele mici modificari!
Ea: necesare?
El (n-a auzit): ce?
Ea: necesare?
El: da, pentru ea!
Ea (se opreste din pictat. Se uita la el): pentru ea?
El: da. Mi-am dat seama ca, intr-o oarecare masura, ai avut dreptate.
Ea (vizibil bucuroasa): intotdeauna am dreptate! Si acum cum e?
El: ce?
Ea: ea!
El: a, mai bine, chiar putin mai bine conturata.
Ea: si el?
El: la el inca lucrez. Vreau sa iasa perfect din punct de vedere al trasaturilor, sa I se cunoasca varsta si experienta pe care o are in ceea ce face.
Ea (picteaza) si ea, ea ce face?
El: mai de toate!
Ea: mai clar?!
El: mai de toate!
Ea (putin nerabdatoare): deci?
El: se simte bine!
Ea: pe bune?(lasa pensula. Se duce la el) arata-mi si mie!
El (nu o lasa)o sa-ti citesc mai incolo, promit!
Ea: tu niciodata nu te tii de promisiuni!
El: promit ca acum o sa ma tin de promisiune…in fond, ma intereseaza si parerea ta!
Ea (ironic): in sfarsit te intereseaza!
El: m-a interesat mereu. Doar te-am intrebat la inceput ce parere ai de noul scenariu pe care vreau sa-l scriu!
Ea: da, pe mine si pe multe altele!
El: termina! Nu mai fa pe geloasa. Ti-am spus ca imi pasa, imi pasa!(isi aprinde o tigara)
Ea: iar fumezi?
El: din nou!
Ea: mi-ai promis ca te lasi!(pleaca si incepe sa picteze pe peretii decorului)
El: o sa ma las la un moment dat sau altul!(se ridica) deci, ce pictezi?(se duce la pictura la care lucra ea la inceput.se uita. Ea asteapta reactia lui) mda, interesant.(ea continua sa mazgaleasca pe perete). Ce-ai vrut sa spui prin asta?
Ea: te las pe tine sa imi spui asta!
El: ca nu ma mai suporti?!
Ea (serioasa): ai ghicit!
El (mirat): da?
Ea: da! Ce te miri?(asteapta reactia lui.serios, continua): glumeam!
El (termina de privit pictura si se duce pe fotoliu): sunt convins!(fumeaza mult)
Ea: macar iti place?
El: ce-ai pictat?
Ea: da!
El: da, e…interesant!
Ea: interesant?
El: si…
Ea: si…?
El: si doar nu vrei sa fac pe criticul de arta?!
Ea: nu, vreau sa faci pe “iubitu’ sincer”!
El (se duce nervos la pictura. Arata cu degetul): aici eu as mai fi pus un pic de verde, stii, de suparare, aici as fi renuntat la o dunga-prea multe-si as fi dat de inteles altceva. In rest, e frumos!(se intoarce) continua!
(pauza)
Ea: nu pot!
El: poftim?
Ea: nu pot sa fiu la fel de pesimista ca tine!
El: dar nici nu-ti cer asta!
Ea: tu nu, dar am impresia ca pesimismul ajuta mai mult in arta noastra. Uita-te la tine, de exemplu: ai avut un mare succes cand l-ai lasat pe “el” sa moara. Nu ti-a cerut-o nimeni, dar daca s-ar fi terminat totul numai un zambet, te-ar fi acuzat de neseriozitate. Eu, m-am chinuit sa spun ceva, ceva “impulsionant” si n-am reusit nimic.
El (incet): asa-I la inceput!
Ea (replici nervoase): inceput?! Am inceput acum…cat timp? Iti mai aduci aminte?
El: nu stiu exact, dar cred ca odata cu venirea unei anumite primaveri?
Ea: da, incepea primavera. Pare ca totul ia o noua culoare, ca reuseste sa recapete aceeasi frumusete(picteaza, mazgaleste nervoasa), venea soarele, incalzeam, iubeam, se iubea, se traia si pana si tu erai vesel.
El: si acum sunt vesel!
Ea (nu-l baga in seama): si eu am inceput sa simt. Mai intai pe tine, undeva inauntru(treptat, desenul ajunge sa fie un barbat gol) destul de adanc, apoi viata, apoi am inceput sa dau chiar eu viata…
El: statica!
Ea:...la toate gandurile.(alt ton): asa a iesit porcaria aia (arata catre o sculptura ciudata) si multe altele ca ea. Acum ca s-a terminat cu primavara si toate sentimentele alea, nici macar porcarii dintr-astea nu mai stiu sa fac. Nici scenariul tau nu mai pare sa aiba inteles!
El: are! Ai rabdare si ai sa vezi!
Ea: pt. mine nu mai are inteles. Am pornit de la gandul ca voi invata alaturi de tine, ca vom invata impreuna, si tu, din cate vad, inveti singur din greselile altora(se corecteaza)…ale mele.(face un “X” mare) pesimism, prea mult, si in acelasi timp, prea putin. Cioran a dat lovitura rau de tot cu pesimismul lui!
El: asa, si?
Ea: Bacovia a fost muscat de fund, dar pana la urma i-a trecut lui.(recita, mergand spre el):”liceu, cimitir al tineretii mele…liceu, cimitir al tineretii mele…”. Cimitir! Si acum e cunoscut fara dar si poate!
El: iar tu vrei, prin pictura ta, mai nou, trista, sa devii cunoscuta?
Ea: nu vreau faima, nu vreau celebritate, vreau...
El (intrerupe): stii doar ca pictorii devin valorosi abia dupa moartea lor!
Ea: vreau sa vada lumea ca am ceva de spus. Si aceasta lume vreau sa fie cat mai multa!
El: nu vrei prea multe?
Ea: tie ti-e usor sa vorbesti. La ultimul spectacol ti-a fost sala plina. Si acum! Pe cand la o expozitie de pictura, se merge doar din an in pasti si nici atunci nu cumpara nimeni nimic.
El: mai vrei sa si vinzi?!
Ea: nu, dar trebuie sa traiesc si eu din ceva!
El: te auzi ce spui? De parca n-ai avea o bucata de paine mereu la masa si viata-ti toata depinde de o bucata de panza pictata de tine.(acuzator): Am impresia ca deja te consideri o artista!
Ea (vizibil afectata): nici pe departe! Daca vand ceva, simt ca sunt inteleasa!
El: ai avut sansa sa-ti vinzi o sculptura, de ce n-ai facut-o?
Ea: mi-a fost de-ajuns sa stiu ca vrea sa o cumpere. Mi-a dovedit ca a inteles. Asta am vrut, si plus ca tineam prea mult la ea!
El: asta-I un defect!
Ea: care?
El: sa tii la opera ta prea mult ca sa o vinzi!
Ea: da’ ce, tu nu tii la personajele tale?
El: bine, oricum ele nu sunt de vanzare!
Ea: pai vezi? De ce nu le vinzi?
El: ce, personajele? Cum Dumnezeu?
Ea: scenariile! Vinde-le!
El: doar nu m-am tampit! Am muncit juma’ de viata la ele! Si oricum, cine le-ar cumpara?
Ea: eu!
El: pardon?
Ea: eu!
El: da’ ce te-a apucat?
Ea: imi vinzi mie dreputrile de autor!
El: pentru?
Ea (retoric): nu stiu, sa am bani pt. panze si culori?!
El: nu scoti nici un ban din ele. Din teatru nu se scot bani!
Ea: ma descurc eu! Deci…?
El: nici vorba!( se duce la calculator) nu pot sa inteleg cum ma poti intreba asa ceva!(scrie)
(Pauza)
Ea (recita): “ nu vreau flori, nu vreau lumanare. Un dric saracacios. Gol. Si nimeni sa nu ma insoteasca, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-I tot! ardeti-ma!”
El (uimit): poftim?
Ea: Luigi Pirandello…a spus asta dupa ce deja luase premiul Nobel pt. literatura…un pesimist si jumatate.
El: tot cu pesimismul tau o tii?
Ea: incerc sa ma conving de anumite lucruri.
El: si anume?
Ea: daca sunt pesimista sau nu!
El: esti! Si la ce te-ajuta asta?
Ea: sa creez. Ma ajuta sa creez!
El (se ridica. Se duce la ea): nu stiu, dar tu pictezi, prin urmare, esti pictorita, si imi dai exemple de (acc.) scriitori tristi, macabri, dar de pictori de ce nu-mi dai exemple?
Ea: nu cunosc pictorii. Nu ma intereseaza picturile altora.
El: nici ale tale pe altii! Vezi?!
Ea: nu asta vroiam sa spun. Mi-e frica sa nu ma las influentata, in pictura, de altii…sa nu fur fara sa vreau.
El: aha…
Ea: de scriitori iti dadeam exemple sa iti dovedesc tie ca ar trebui sa iti menti finalul de la inceput!!!
El: adica, binenteles, pe cel trist?!
Ea: nu-I trist. E realist!
El: sigur ca da!(se intoarce la calculator)
Ea: Van Gogh!
El: poftim?
Ea: si-a taiat urechea pt. a putea picta!
El: pentru ca nu avea cu ce altceva. Era…(sugerand cu un gest, nebunia)
Ea: exact!
El: da’ ce, vrei sa-ti tai o ureche?
Ea: nu multumesc!
El: atunci…?
Ea: ti-am dat exemplu de un pictor trist!
El: alea erau alte vremuri!
Ea: e valabil si acum!
El: taiatul urechii?
Ea: nu, stilul lui de pictura, inca mai prinde! Panzele lui se vand pe bani grei!
El: iar bani?!
Ea: ii e apreciata valoarea!
El: si tie draga mea.(incepe o melodie) Eu iti apreciez valoarea, crede-ma.(nu foarte ironic): Pt. mine tu esti mai presus decat Van Gogh!
Ea (renunta iar la pictat.se duce la el): of, ma innebunesti cu ironiile tale!(incepe sa ii faca masaj la umeri):nici macar nu pot picta in prezenta ta.
El (se ridica pt. ca ea sa nu vada ce scrie): nici eu nu pot scrie cand esti tu pe capul meu!(o conduce spre fotoliu-pat)
(lumina obscura)
Ea (se aseaza):ai spus ca o sa-mi citesti si mie!
El (descheindu-se la pantaloni-ea jos, el in picioare): dupa…
Ea: ai promis!
El: bine! O sa-ti citesc!
(Intuneric)

Scena IV

El scrie la calculator, ea sta pe fotoliu- pat.

Ea (foarte suparata): sper ca esti mandru de scenariul tau!
El (mecanic): de ce n-as fii?
Ea (suparata, siesi, cu privirea in tavan): intr-adevar, de ce n-ai fii?! Ai toate motivele doar!
El (mecanic): am sentimentul ca esti suparata! De ce?
Ea (se uita brusc la el): pentru ca, intr-adevar sunt!
El (isi ridica doar putin privirea, apoi incepe iar si scrie. Mecanic): n-ai motive!
Ea: nu, sunt suparat ca asa imi vine mie. Ma plictiseam si mi-am zis ca ar fi mai interesant sa fiu suparata.(nervoasa): am motive, destule!
El (mecanic): minti!
Ea: mint?
El (f. nervos): minti! (sacadat, acc. Fiecare cuvant): Nu ai nici un motiv!(scrie iar)
Ea (se ridica nervoasa) am! Cand dracu’ ai de gand sa termini cu joaca asta tampita?( el scrie. Ea se duce in fata lui, el scrie) te-am intrebat cand dracu’ ai de gand sa termini cu joaca asta!?
El (scrie): nu e joaca!
Ea: da’ ce e? hm? Ce e? sa nu-mi spui ca e arta! Sa nu cumva sa imi spui(se da un pas in spate) ca e acel scenariu al secolului! E o tampenie, asta e!
El (scrie): asta o spui doar!( nervos, sacadat, acc. Fiecare cuv. De parca i-ar da ordine ei): asta doar o spui! Iti place la fel de mult ca si mie!
Ea: imi place pt. ca asa vrei tu! Tu ma obligi sa-mi placa!
El (scrie) nu te obliga nimeni sa faci nimic! Esti libera si ai puterea sa faci ce vrei tu!
Ea: eram! Eram pana sa dau de tine! M-am saturat de tot. nici nu-mi aduc aminte cand a fost ultima data cand m-am simtit libera cu adevarat!
El (mecanic, se uita le ea): cand pictezi nu te simti libera?
Ea: pictez pt. ca vreau sa devin libera, sa scap de lumea asta, a ta!
El (se ridica, dar nu amenintator) atunci, draga mea, da-I drumul si picteaza. Daca vrei sa fii libera, picteaza, sau fa ceva in privinta asta!
Ea (se duce la “atelierul” ei.amenintator): am sa fac!(ia pensula si inecpe sa mazgaleasca peretii.siesi): nu stiu cand ai de gand sa termini odata pt. totdeauna cu jocul asta!
El (siesi): in curand, totul se va sfarsi in curand!
(ea face cu o pensula groasa, o dunga mare de vopsea rosie, paralela cu scena, incepand cu partea din dreapta, terminand la jumatatea decorului.in acelasi timp, lumina se stinge)
El (in intuneric): in curand draga mea, in curand!

Scena V

ea pe fotoliu, el pe scaunel cu fata le ea, profilul la public. Ea are niste foi in mana. Citeste.

Ea (copilaresc, rasfatata): nu-mi place! N-ai putea sa-l modifici, te rog?
El: hai ma, ma gandeam ca de data asta o sa fii multumita. Nu pot sa-l modific iar. Chiar ca nu se mai intelege nimic.
Ea: of, n-are nimic daca schimbi unele randuri. Mi-e prea greu sa joc asa ceva!
El: lasa draga, daca muncim mult, vei reusi!
Ea: uite, de exemplu aici, replica asta…cum Dumnezeu trebuie spusa?
El (se uita la replica indicata): retoric, scrie si in paranteza!
Ea: da merci, vad si eu.(incearca): “te tot…”, nu!(nervoasa): “te tot plangi degeaba…”
El: retoric!
Ea (alt ton):“te tot plangi degeaba…”
El (retoric, repros): “te tot plangi degeaba c-ai imbatranit!”
Ea (repeta ca el): “te tot plangi degeaba c-ai imbatranit!”(bucuroasa) ei, e bine?
El (o pupa): e foarte bine!( se uita pe scenariu): “nu ma plang, asa si e!”
Ea: “o coacaza!”, “o coacaza!” , cum suna asta!? “o coacaza”(rade): ha, misto replica!
El: deci? Iti place?
Ea: hm, parca a inceput sa mai scartie putin inspre bine!
El (se sprijina de piciorul ei, se ridica): ma bucur! Daca e asa, ma duc…
Ea: unde?
El: sa iau o pauza.(merge spre dreapta, spre iesire): mai iau o gura de aer. Avem nevoie de o pauza. Am lucrat prea mult.(cand aproape iese, plictisit, mecanic): pa!(iese)
Ea (sec): pa!(se ridica si se uita in urma lui. Agitata): nu stiu cand si cum are de gand sa termine. Inca nu mi-a spus si nici nu cred ca are de gand sa o faca. Se gandeste numai la el. E un misogin! Am sa-i spun ca m-am saturat si gata! Da, dar daca nu ma asculta?(resemnata): ei, daca nu ma asculta, o sa-l fac eu sa ma asculte si tot o sa termine la un moment dat. E nebun! E pur si simplu nebun! Chiar el a spus-o: (imita): “cate-odata incerc sa imi creez singur nebunia. Mereu m-au interesat nebunii si acum am sentimentul ca ne si intelegem” adica el cu ei, “asta-i libertatea dusa la limita: nebunia...”. nu pot sa-l inteleg! Il iubesc, of, il iubesc, dar a inceput sa-mi stea in gat. “priveste!”, imi spune si imi intinde ultima mea pictura! “nu ai terminat-o!” o terminasem! “ii lipsesc destul de multe pana sa fie gata!” de parca el se pricepe la toate. L-am lasat sa zica ce vrea. Oricum nu-l ascult si nu fac doar ce vrea el! Am senzatia ca scenariul asta va fi chiar bun, culmea! Insa el, in clipele lui proaste, o sa-l strice la loc. Mie chiar imi plac unele pasaje. De fapt, daca stau sa ma gandesc, sunt pasaje intregi care-mi plac! Bine, sa nu uitam ca are si partile lui exagerat de proaste. Ce sa-i faci? Nu putea sa iasa perfect! Dar mai bine tot se putea.(se aseaza pe fotoliu): in definitiv insa, e bun si asa. Numai de nu l-o schimba iar...personajul, ma refer.(se ridica): al ei! Personajul ei! Sa-l lase asa! Nici nu mai stiu de cate ori l-a modificat! A zapacit bunatate de personaj.(pauza.sta nemiscata cu fata la public): “priveste!” imi spune, si imi intinde ultima mea pictura , “nu ai terminat-o”, o teminasem! ”ii lispesc destul de multe pana sa fie gata!” de parca el ar fi in stare sa faca distinctia dintre o panza buna si una mai putin buna.(el intra, ea nu-l observa): nu ar fi in stare nici sa deosebeasca o gaina de o rata dintr-o pictura, apai asta. Ce sa-i faci, nu poti sa fii bun la toate! Si el e deja bun la ceva...
El (intrerupe): la pat!
Ea (se sperie, isi scuipa in san): vai, ce m-ai speriat! De cand ai venit?
El: de destul timp ca sa-mi dau seama ca am probleme cu deosebitul ratelor de gaini!
(se iau in brate, devin romantici)
Ea: hai ma ca glumeam. “nu te supara draga, asa e textul!”
El: oricum, destul de bine jucat!
Ea: multumesc, multumesc!
El: pacat ca nu ai public destul!
Ea: te am pe tine, mi-e de-ajuns!
El: multumesc, multumesc!
Ea (se retrage din bratele lui si ia textul de pa masa. Vesela.Cauta o anumita replica. O gaseste.):ii am si pe ei!
El: care ei?
Ea (catre public): ei draga, nu-i vezi? Sunt publicul nostru. Au venit pt. piesa ta, sa te vada, sa ne vada!
(El sta neclintit.ea se plimba din stanga-n dreapta, cu textul in mana, cu fata la public)
Ea: stau cu respiratia luata, asteptand sa se intample neasteptatul . asculta si privesc inspre noi. Se uita la tine,vezi? Apoi la mine...ii putem pacali usor. Uite! Acum toti se uita la mine. Asa, uitati-va la mine. Promit ca in curand voi face ceva la care nu va asteptati nici-unul! Mai aveti putina rabdare! E pe vine!(se uita la el, apoi iar la public): vezi? Sunt atenti la orice miscare facem! Au venit la noi ca la teatru!(razand): au venit la teatru! Inca nu au inteles nimic, dar o vor face in curand. Au rabdare si asteapta sa ne vada evoluita sau involutia.(lui): Chiar asa, ce va fi?
(publicului): va fi bine, promitem!(se duce la el, incepe sa-l sarute): ce bine e sa fii actor si sa stii ca lumea toata e cu ochii pe tine, ca e interesata de viata ta de pe scena. Unii chiar se intreaba ce facem si in afara ei. Acelasi lucru, multumesc. Jucam teatru. Peste tot jucam teatru. Suntem actori si ne place!(ajung pe fotoliu.el mecanic,ea pe el cu spatele la public): e foarte interesant sa-ti creezi o alta lume. Asa, ca nebunii. Asa si noi actorii.(lui):joaca dragul meu, joaca! Ei vor sa te vada jucand!
El (mecanic): sa ma vada!
Ea: si e atat de cald pe scandura asta cu un metru mai sus decat voi. E cu totul altceva! Ai senzatia ca ai prins aripi si ca nu mai esti in aceeasi lume in care ai trait o viata de om.(publicului): of, noi actorii, daca-ti stii ce viata avem. Intr-o clipa, printr-un pocnit de degete se poate spulbera un vis frumos.(pocneste din degete)atat, si te-ai trezit. Efemeritate. Asta-i cuvantul cheie, efemeritate.(in fata publicului, in picioare): of, noi actorii...suntem buni doar pt. o seara, doar pt. o ora, dintr-o oarecare, intotdeauna alta, seara. Veti ajunge acasa cu un gram de bunatate mai mult si maine dimineata ne veti uita deja(ramanand cu gestul in aer)! (tot monologul ei poate fi melodramatizat, sa se cunoasca ca ea joaca teatru).
El (aplauda): bravo, bravo, aproape m-ai convins!
Ea (vesela): ei, ce spui d-asta? Sunt buna, nu?
El: da, esti buna. Inca putin si o scoatem la capat.
Ea: o scoatem la capat cu brio!
El: un sfarsit bun, asta ne lipseste!
Ea: iar cu sfarsitul tau?!
El: conteaza!
Ea (nehotarata):cccconteaza… Si...?
El: si ce?
Ea: cum e, ai gasit ceva?
El: mai caut. O sa-mi vina mie o idee geniala, de moment si sunt convins ca va fi exact cea care trebuie.
Ea: si eu dragul meu, sunt convinsa ca se va sfarsi numai bine.
(pauza)
(incepe o melodie sacadata)
El: of, n-am nimic in cap la ora asta. A devenit monoton.
Ea: si ce facem?
El: nu stiu...asteptam(el sta la calculator, ea oriunde, nemiscati)
Ea (mecanic): il omori...
El (mecanic): nu tine...
Ea: pai...
El: mda...
(pauza moarta, liniste deplina)
El: fac o elipsa,il arat dupa inca 30 de ani, ea e moarta de mult, el inca mai scrie...
Ea: o arati pe ea dupa inca 20 de ani, el mort, ea...gasesti tu, actrita pensionara.
El: ea se sinucide, el la fel...
Ea (pe un ton senil, de nebun, dand din cap): el se sinucide, ea rade ca proasta... si... sfarsit.
El: nu se intampla nimic cu nici-unul, se incheie din cauza banalitatii...
Ea: din prea multa agitatie(acc.),el o paraseste si ei nu-i pare rau...
El: ea face un copil “din greseala”, el devine tata betiv...
Ea: el se apuca de luat droguri, ea se prostitueaza din placere...
El: ea se apuca de luat droguri, el scrie un scenariu pt. ea...
Ea: ea devine dita-mai actrita, el dita-mai actorul...
El: nici-unul din cei doi nu este multumit de teatru, si deci, parasesc scena...
(cei doi ies)

Scena VI

Intuneric.ea intra.lumina o urmareste.se aude vocea ei inregistrata.se aseaza si isi aprinde o tigara. Plange foarte tare.

“te iubesc mai mult decat am crezut ca voi reusi vre-odata. Mi-as da si viata pentru tine, sa stii, dar sa-mi ceri asta e prea mult. In sufletul meu suntei doi: tu si...arta. cere-mi sa plec si plec, dar asta nu mi-o cere. Nu-mi reprosa nimic, nu merit sa ma judeci. Ai face la fel in locul meu. Crezi ca mie imi place? Nu raspunde! Aveam doar saisprezece ani cand m-ai adus aici si m-ai lasat sa ma indragostesc...am plecat de la ai mei, sarmanii, sa invat alaturi de tine.(pauza).nu-mi pare rau. Lasa-mi mintea mie, inima ia-o tu. Eu nu lucrez cu ea. Sa ma inveti sa lupt. Asa mi-ai spus(acc.fiecar cuvant): adu-mi aminte sa te invat sa lupti.m-ai invatat, multumesc! Imi esti dator si iti sunt datoare. Nu cred insa sa te pot rasplatii candva, la fel cum nici tu nu ma vei rasplati pe mine. Daca pentru tine sexul inseamna tot, ramai cu tot. tot ce vezi este nascut din imaginatia noastra bolnava. Tot ce-ai simtit candva, a fost nascut de tine. Am nevoie de inspiratie, mi-ai spus...prea bine, daca asta te ajuta, ma poti avea cand vrei tu. Si acum ma doare dar nu ti-o reprosez. Ma deranjeaza insa ca si acum mai miros a tine. Imi e frica, doar stii. Tu mi-ai impus teama...si zambetul... si lacrimile pe care acum le vars... si iubirea... si dorinta... si naivitatea... si mirosul asta... si scena... si viata.... si ...si atat. Nu ma tine in brate, lasa-ma sa vad cearceaful ala o data, bucata aia de panza pivtata de mine cu durerea impusa de trupul si mintea ta bolnava.(pauza)...mintea ta de artist. Stiai prea-bine cum vei incheia si nu ma deranja daca mi-o spuneai de la inceput. Ata doar: vroiam sa stiu de la inceput ca su na ma mai implic atat. Te iubesc... oricum nu facem cum vrei tu. Am si eu propriul cuvant. Ia-ma, foloseste-ma si fa-mi ce vrei tu, (sacadat, acc.cuv.)atat timp cat o faci de amorul artei!”
(iese)

Scena VII

(o melodie sacadata.el intra din dreapta, merge pana-n stanga scenei si se intoarce pe scaun la calculator. Scrie. Se aude cum scrie, se aud tastele calculatorului foarte tare. Plange.)
Inregistrarea lui:
“cel mai bine scri atunci cand plangi, si, gandeste-te, cel mai bine plangi atunci cand scri”
(Inregistrarea lui se repeta de mai multe ori, timp in care, el se ridica si noteaza ceva pe peretii decorului, apoi, cu vopsea alba, trage cateva dungi perpendiculare, peste linia rosie facuta de ea. Dupa ce se repeta inregistrarea de cateva ori, tot pe inregistrare):
“imi placi atunci cand plangi”-care se poate repeta.
(Iese.)



Scena VIII

(Intra ea fumand, el dupa ea, fumeaza si el)

Ea: felicitarile mele. Nu ma asteptam.
El: multumesc la fel. Felicitari pt decizia de a fuma. Nu stiu ce e in capul tau.
Ea: fumez ca sa imi ingros vocea.
El: nu functioneaza, crede-ma!
Ea: o fac pt. voce, nu pt. ca m-a apucat pe mine prostia. O fac pt. teatru!
El: treaba ta, e sanatatea ta. Faci ce vrei. Eu ma chinui din rasputeri sa ma las si tu tocmai te-ai apucat.
Ea: de ce draga? Toti artistii fumeaza!
El: multumesc, dar eu nu sunt artist.
Ea: cata modestie! Vorbeam de mine!
El (vizibil suparat): aha!
(El sta intins pe fotoliu, ea pe scaun cu niste foi in mana.)
El: sa te auzim!
Ea: “chiar in aceasta clipa te rog sa renunti la tot. sti bine cat de mult imi place cedarea ta nervoasa, deci renunta! Am totul pregatit, cu observatia ca ma placi suficient pt. a renunta chiar acum. Acest parfum al clipei ti-ar permite sa ma refuzi in favoarea pastrarii inocentei, iar eu as putea prea-bine, sa uit tot in orice clipa, poate chiar si in aceasta, insa noi facem un cuplu atat de minunat, incat pana si clipa a renuntat la a mai curge, pt ca noi sa putem continua ceea ce am inceput acum mult timp. Pana si tigara vrea sa fie pastrata pt. mai incolo, si tu, tu ma certi zicand ca nu ajuta la nimic. Ajuta, pt. ca exact ea face parfumul acestei clipe.”
El (rade): bravo! Asta era cu subinteles? Ai ales-o special pt.”aceasta clipa”?(rade)stiai ca o sa te cert pt ca fumezi, si ce-ai zis...
Ea: nu draga, am ales-o pt. ca imi place. Nu te simti deloc?
El: eu? ar trebui sa inteleg ca am vre-o legatura?
Ea: ”cu observatia ca ma placi suficient pt. a renunta chiar acum.” Nu-ti suna cunoscut?
El (rade): ei bine, da, dar nu am zis-o chiar asa. Era ce va de genul: ce s-a intamplat draga? Nu ma iubesti? Pai si-atunci? Renunta!(se duce la calculator)
Ea: merci, stiam. Tot una e.
El: mda, pt. tine totul seamana cu totul. Traiesti intr-un continuu deja-vu...deja-vu, deja-coneau.
Ea (isi muta locul, pe fotoliu): intr-una te iei de mine. Parca iti face o adevarata placere sa ma chinui.
El: stii ca sunt mai sadic de felul meu. Imi place sa chinui, dar nu sa fiu chinuit.
Ea: si personajul? El cum e?
El: la fel:raneste din placerea de a rani. Sa nu mai vorbim desprea ea, care e innebunita dupa durere.
Ea: de ce spui asta? Mie nu mi se pare deloc adevarat. Ii prezinti de parca ar fi un cuplu de ciudati.
El: gandeste-te un pic: el face tot felul de gesturi din ce in ce mai urate, ea sta si inghite totul, cand foarte bina l-ar putea lasa-n ma-sa.
Ea: poate ca nu poate. Il iubeste mult prea mult.
El: habar nu are ce vrea. E prea tanara la varsta ei ca sa-si poata da seama.
Ea: stie prea bine ce vrea. Sunt atatea replici care o ilustreaza ca pe o fata stapana pe situatie...totusi, e prinsa de iubire si tinuta strans...
(El scrie.pauza.scrie)
Ea: iar?
El (scrie): o idee!
Ea: termina!
El: nu!
Ea (se ridica, merge inspre el): am ajuns sa o iubesc mai mult decat pe tine...
(El scrie incantat)
Ea (se opreste): termina!(continua de mers) iubesc opera de arta, nu artistul!
El: dar artistul poate creea mai multe opere.
Ea: artistul moare, opera nu! Vezi, se leaga: arta...si moartea!
El: asta-i arta ta!
Ea: a noastra. Asta-i arta noastra.(pauza.ea sta in picioare langa el, cu spatele la public): si sfarsitul, isi merita felicitarile mele?
El: eu zic ca da. Mie-mi place asa cum e acum!
Ea (trista): inseamna ca mie n-o sa-mi placa!
El: nu fi asa de pesimista. Nu poate sa iti placa chiar totul, dar trebuie sa crezi ca e bine si asa cum e.
Ea: bine? Nu prea cred!
El: am si o surpriza!
Ea (indiferenta): zi!
El: am schimbat ceva la ea.
Ea (trista): iar?
El: din nou!
Melodie.intuneric. cei doi parasesc scena.

Scena IX

In intuneric, din mai multe locuri, succesiv publicului i se fac poze cu un blit puternic. Se aprinde lumina. Pe peretii decorului au aparut multe fotografii lipite, agatate. Ea e cu o camera foto in mana, face poze publicului, scenei, decorului, calculatorului si chiar ei. Scena dureaza aprox. 5 min. pe fundal se proiecteaza imaginea ei, prim plan, spunanad, dupa ce trage doua fumuri de tigara:
“ si mai zice ca eu sunt aia neserioasa, dezinvolta, eu care m-am implicat atat de mult in chestia asta. Numai eu stiu prin ce stari si schimbari am trecut. Se joaca cu mine de parca as fi papusa lui. Papusa e prea mult spus: jucaria lui...stricata, mai nou. Daca era alta in locul meu l-ar fi parasit de mult. Eu sunt proasta ca m-am atasat prea tare de el. Cred si eu.A facut-o intentionat. Stia ca daca o face cu mine n-o sa-l pot parasii prea curand. A fost un fel de asigurare . doar mi-a si spus-o o data, macar daca tacea din gura. M-a facut sa ma simt ca o carpa. Bine, recunosc, cateodata m-am simtit chiar foarte bine datorita lui. In viata nu totul se intampla asa cum iti doresti. Dar eu cred ca pt. o clipa superba merita sa lupti toata viata...bine, nu chiar pt. una, pt. mai multe clipe superbe. Noro ca nu mi-a trecut nici-odata prin cap sa ma sinucid. Am intalnit multe cazuri de genu’ in care prostii si proastele isi iau viata, cica “din iubire”. Din iubire? Ha! Macar daca ar face-o pt. altceva, asta-i o cauza pierduta. Nu mai suntem pe vremea lui Romeo si a Julietei. Asta macar au murit din greseala. Mai stiu un caz fericit. “elevul Dima dintr-a saptea”, Mihail Drumes. Astia chiar au fost un caz aparte, chiar romantic, artistic daca pot spune asa ceva, desi el nu gaseste nimic artistic in moarte. Ha. Si se mai lauda cu cat a citit. In fine, in elevul Dima, cei doi se sinucid luand pastile. Se duc intr-o camera de hotel, iau pastile cu caru’, se pun in pat si asteapta. Ce fain. Nu se arunca de pe stanci, nu-si taie venele, nimic. Iau o supradoza si asteapta tinandu-se de mana. Ce frumos e descrisa scena asta. Nici nu stiu: e o poveste adevarata, adica chiar i s-a intamplat asta lui Drumes asta, sau e fictiva? Oricum, cei doi se iubeau enorm si nu au mai suportat. Da, ma si mir la ce viata duceau... ei bine, cand se apropie moartea li se inlclesteaza toti muschii degetelor, picioarelor, tot. inchipuiti-va ce strans s-au tinut atunci de mana. La un moment dat aud ciocanituri puternice in usa dar nu se pot ridica. In ultimele clipe, tot ce vad, e o pereche de picioare intrand pe usa. Din pacate, se trezeste tipul asta pe patul de spital si i se spune ca doar el a supravietuit. El care tinea neaparat sa moara amandoi de-odata... nasol! Dupa 20 de ani, , in parc, o intalneste pe tipa cu vre-o 3 copchii de mana....si tipei la fel ii spusesera atunci. Inchipuiti-va ce nemernici. Asta da poveste de dragoste. O adevarata opera de arta. Ar trebui ecranizata o data. Frumos, foarte frumos. Vorba cuiva: am o ciuda dom’le pe astia care au talent. Ciuda in sensul bun. Nu ma puteam si eu naste ca ei?! Prefer sa cred ca am totusi si eu destul talent. Mi-am dovedit-o singura o data. Poveste lunga...(se uita in stanga): a, sa revin la povestea initiala?! Bine. Pornind de la linia pe care am trasat-o, mi s-a intiparit clar in minte ce voi face. Eram suparata ca nu mai reusea sa termine cu scenariul ala odata. Am vazut ca a taiat-o cu niste dungi albe. Nu l-am intrebat de ce s-a bagat in treaba mea pt. ca oricum nu-mi zicea. El stie mai bine. Scenariul asta al lui..era interesant. Atat va pot spune...a, si ca mi-l datoreaza mie in mare parte. Daca eu nu eram, nici el, scenariul nu avea sa fie. M-am sacrificat de dragul lui numai sa-l vad scris. El nu recunoaste nimic. Prin cate am trecut impreuna, ce clipe! Intr-o zi s-a enervat si mi-a ascuns camera. Mama ce cearta am tras. Dup-aia am facut-o, sa ne impacam. I-am facut si poze. Ciudat: unghiul din care i le-am facut, se cheama “unghiul calaretului” . Ce nume stupid. Sunt p-aici pe undeva , dar nu cred ca va intereseaza. Momente si momente, fiecare cu parfumul lui. De exemplu, cand simt miros de benzina, imi aduc aminte de cand am fost in vama veche si am baut numai ceai de menta facut de el, sa imi treaca raceala. Sau cand simt miros de benzina, imi amintesc de cand am ramas in pana cateva ceasuri bune, in mijlocul pustietatii...si tot asa. Si cum mirosul nu poate fi captat, m-am gandit ca imaginile pot fi si asa mi-am cumparat camera foto. Exista o multitudine de clipe si situatii care merita retinute si impartasite. Intr-o zi am vazut un copil de vre-o 5 anisori cum dansa cu un Mos Craciun d-ala robot, de pus in vitrine. Dragutul de el chiar credea ca il tine pe mosu’ de mana. Ce ciuda aveam ca nu am putut sa ii fac o poza...”
O voce de barbat: “mai aveti ceva de adaugat?”
Ea: “ar mai fi multe, dar deocamdata ma opresc aici. Pot sa va fac o poza? E o clipa care merita pastrata!” (in proiectie, ea ridica aparatul si face o poza camerei de filmat. Pe scena, ea face o poza proiectiei)
(Intra el, din dreapta, putin suparat)
Ea (facandu-i poze): si iata-l cum vine suparat. Ia zi, ce-ai patit?
El: eu? Nimic. Ma gandeam...
Ea: la ce?
El: la ce fotografii interesante ai mai putea face.
Ea: hopa! Da, si la ce te gandesti?
El: la mai multe. O sa mergem impreuna si o sa le fotografiezi.
Ea: ma enervezi. Vreau sa fie numai meritul meu. Nu pot sa tin o expozitie stiind ca, intr-o oarecare masura, sunt ale tale. Vreau sa vina din interiorul meu, sa fie ideile mele.
El: cum zici tu, dar gasisem niste locatii foarte bune.
Ea: cum ar fi?
El: ai sa te miri: chiar incaperea asta!
Ea: si tu ai sa te miri: am fotografiat-o deja. Fiecare coltisor.
El: tot, tot?
Ea: tot!
El: si...(facand semn cu capul, inspre public)
Ea: si!
El: bun!
Ea (facandu-i poze, ii aranjeaza putin parul): asa, stai...fi serios...nici chiar asa..bun!
El (plictisit): altceva?
Ea: (“ii pica fisa”)du-te la calculator!
El: de ce?
Ea: sa-ti fac o poza!
El: de ce?
Ea: ca sa o am ca amintire. Stiai ca iti misti buzele cand scrii? Imi place ce fata pui!
(incepe o melodie)
El: nu mai vreau. M-am saturat de el. Am zis ca l-am terminat. Gata.
Ea: hai ma. Doar te faci ca scrii!
El: nu vreau sa-l vad. Nu ma pot abtine sa nu-l modific iar si iar.
Ea: nu-i nimic, hai!
El se aseaza. Nu face nimic.
Ea: ok, acum scrie.
El se uita la ea, apoi scrie dezinvolt, in sictir, abea apasand pe cate o tasta.
Ea: mai cu viata, hai!(el la fel): of, hai ma, scrie ceva. Asa. Bun. Bravo. Perfect. Stai. Continua.(il saruta, ii face o poza, il saruta. El ii ia camera si ii face o poza)
El: asa, acum te am si eu numai buna de pus pe perete.(ii da camera inapoi. uitand parca de ea, scrie. Ea treptat se indeparteaza cu camera de el, se opreste, apoi iese mecanic)
(intuneric. El scrie de zor. Lumina. El se ridica, se duce la un perete al decorului si scrie pe el: “acest scenariu nu se va juca niciodata”. Se duce pe fotoliu. O striga pe ea)

El: iubiiii! Hai sa vezi ceva!
Ea (vine, binenteles, cu camera in mana): zi!
El: du-te la peretele ala si fa-i o poza!
Ea (se duce, face poza): ce-i asta?
El: am transcris sfarsitul. Sa-i faci o poza sa o ai acolo. Daca la calculator nu te las, m-am gandit sa il scriu acolo. Asa afli si tu cum se termina.
Ea se duce inapoi la perete, se uita. Se aude un zgomot puternic, se face brusc intuneric.





Scena x

Ea sta pe scaun cu o fotografie in mana.
Ea (foarte suparata): asta-i sfarsit? Hm. Ce sec. n-are nici un farmec! Unde-i actiunea, unde-i placerea, unde-i restul?!sec rau de tot! si mai spunea ca vrea sa fie scenariul secolului.(se ridica, se duce la peretele unde-i scris sfarsitul) auzi la el.(ii face o poza. Incepe inregistrarea audio)
Ea: ”te iubesc mai mult decat am crezut ca voi reusi vre-odata. Mi-as da si viata pentru tine, sa stii, dar sa-mi ceri asta e prea mult. In sufletul meu suntei doi: tu si...arta. cere-mi sa plec si plec, dar asta nu mi-o cere. Nu-mi reprosa nimic, nu merit sa ma judeci. Ai face la fel in locul meu. Crezi ca mie imi place? Nu raspunde! Aveam doar saisprezece ani cand m-ai adus aici si m-ai lasat sa ma indragostesc...am plecat de la ai mei, sarmanii, sa invat alaturi de tine.(pauza).nu-mi pare rau. Lasa-mi mintea mie, inima ia-o tu. Eu nu lucrez cu ea.”
Ea: sa-mi ceri asta e prea mult.
Melodie. Fuge plangand la calc. se vede ca citeste ce scrie pe monitor. Intuneric.

Scena XI

Ea intra din dreapta cu doua pahare in mana. Le aseaza pe masa.Sta pe fotoliu. asteapta. Scoate o sticluta foarte mica si varsa continutul ei intr-unul dintre pahare. El intra tot din dreapa, are o sticla de sampanie la spate. Pare suparat.
El(se opreste langa scaun): buna!
Ea: buna!
El: a, ai pregatitit si paharele...
Ea: bineinteles. Deci, ai reusit?
El (suparat): nu!
Ea: poftim?!
El: nu, n-am reusit!
Ea: glumesti, nu?
El (scoate sampania de la spate.rade): da! Am reusit! Vroiam sa vad ce spui.
Ea: serios?(se bucura, il pupa, etc)
El (deschide sampania, toarna): ei si? Si atat! Premiera va avea loc pe 8 mai(se precizeaza exact seara in care se joaca)
Ea: felicitari!(ciocnesc) stiam eu ca daca cineva poate, atunci tu esti acela!
El: multumesc! In cinstea scenariului si in cinstea noastra!(bea)
Ea: am si eu o veste!
El: ascult!
Ea se ridica, merge incet inspre calculator. Are camera in mana. El o urmareste curios cu privirea. Aprinde calculatorul: proiectie cu scenariul.
Ea: m-am apucat de scris!
El: (privirea in pamant, asteptandu-se parca la o veste proasta) serios? Si ce scrii?
Ea: teatru, dragul meu, teatru !(incepe o melodie) m-am gandit sa incerc si eu sa vad ce iese!
El: aha, ca sa fi libera, nu?!
El incepe sa tuseasca din ce in ce mai rau.

(In proiectie):
Scenariul ce poate fi vazut de spectator, este exact acest scenariu. Ea modifica partea in care scrie: “scena XI. Ea intra din dreapta cu doua pahare in mana. Le aseaza pe scaun. Se aseza pe fotoliu si asteapta”
ea scrie:” se aseaza pe fotoliu, isi aprinde o tigara si asteapta. Fumeaza. La un moment dat scoate o sticluta f. mica si varsa continutul ei intr-unul dintre pahare”. scenariul:” El intra tot din dreapa, are o sticla de sampanie la spate. Pare suparat.
El(se opreste langa scaun): buna!
Ea: buna!
El: a, ai pregatitit si paharele...
Ea: bineinteles. Deci, ai reusit?
El (suparat): nu!
Ea: poftim?!
El: nu, n-am reusit!
Ea: glumesti, nu?
El (scoate sampania de la spate.rade): da! Am reusit! Vroiam sa vad ce spui.
Ea: serios?(se bucura, il pupa, etc)
El (deschide sampania, toarna): ei si? Si atat! Premiera va avea loc pe 10 mai(se precizeaza exact seara in care se joaca)
Ea: felicitari!(ciocnesc) stiam eu ca daca cineva poate, atunci tu esti acela!
El: multumesc! In cinstea scenariului si in cinstea noastra!(bea) Am totusi o rugaminte.
Ea: zi! El: nu te supara daca nu mai joci tu! Ea(foarte suparata): ma asteptam la asta. Si pe cine o sa rogi sa joace? El: pe nimeni!Ea: adica? El: acest scenariu nu se va juca niciodata!!!
”
(pt regizor: asa avea el de gand sa incheie scenariulJ )

Ea modifica si scrie: .......”si in cinstea noastra.Ea: am si eu o veste!
El: ascult!
Ea se ridica, merge incet inspre calculator. Are camera in mana. El o urmareste curios cu privirea. Aprinde calculatorul: proiectie cu scenariul.
Ea: m-am apucat de scris!
El: serios? Si ce scrii?
Ea: teatru, dragul meu, teatru !(incepe o melodie) m-am gandit sa incerc si eu sa vad ce iese!
El incepe sa tuseasca din ce in ce mai rau.”

Continuare(pe scena):
Ea se ridica .are camera in mana. El tuseste ingrozitor. Nu mai are aer. Parca ar cere apa. Ea ii face poze, plangand, din diferite unghiuri. In timpul asta,
Ea: te iubesc mai mult decat am crezut ca voi reusi vre-odata, mi-as da si viata pt. tine. Dar sa-mi ceri asta e prea mult.(incepe si inregistrarea audio): in sufletul meu sunteti doi: tu...si arta. Sa ma inveti sa lupt. Asa mi-ai spus: adu-mi aminte sa te invat sa lupti. M-ai invatat, multumesc.( el moare, e intins pe jos. Inregistrarea si ea continua, facandu-i poze): imi e frica, doar stii!(porneste proiectia.inregistrarea se opreste. Ea si proiectia): in viata nu totul se intampla asa cum iti doresti, dar eu cred ca pt. o clipa superba merita sa te chinui toata viata(proiectia se opreste.doar ea): asta da poveste de dragoste. O adevarata opera de arta. Ar trebui ecranizata candva.(. Ea se opreste din facut poze. Se aseaza in genunchi, langa el. Plange foarte tare.)

Intuneric.

Actul II,
Scena I(singura)

Ea sta pe fotoliu, fumeaza.(la alegerea regizorului, poate fi imbracata in negru).
Decorul este acelasi, insa pe el sunt si pozele cu El, mort.

Ea(ganditoare, trista): ultimele cuvinte ale lui au fost ” sa fi liber” ...liber, a spus, liber (pauza.isi lasa capul pe spate)...sa va spun cateva cuvinte despre el?(revine la pozitia initiala)pai el era...era de neinteles uneori...el vroia sa spuna “buze” si ii iesea “sani”..nu era obsedat, dar ii placeau buzele mele la fel de mult ca sanii. Ce fraier! Cine-l auzea vorbind, spunea ca e beat tot timpul...isi pierduse si dictia..dar el nu bea, niciodata!(pauza de fumat)..n-a fost bun la pat!statea cate cinci ore la un amarat de preludiu si se termina in cinci minute!el asa numea mangaiatul ala, preludiu..bine mai,da sa ma mangai in cot?pai ce-i asta?...mai erau si dati in care rezista mai mult, dar dupa ce se masturba..la ce bun sa faca chestia asta daca ma avea pe mine,n-am inteles?!…cel mai tare ma deranja ca nu-mi spunea “te iubesc”. Eram de atata timp impreuna si el nu-mi “declara” nimic..a, in-afara de “ce m-as face eu fara tine”,pe care eu trebuia sa o iau ca pe-o declaratie, la care ii raspundeam “calugar dragule” si apoi il ciupeam usor sa ii dau de inteles ca glumeam ..(pauza)(arunca tigara pe jos si o striveste cu piciorul).(oftand)nu am sa-l uit nici-odata, oricat de mult mi-as dori uneori.A fost un motiv de inspiratie in viata mea si ii sunt recunoscatoare pentru asta . Poate ca ce am facut, sau nu am facut, nu a fost nici pe departe ce trebuia, dar ce sa-I faci,(foarte trista) arta cere sacrificii!
(face o poza publicului)
Intuneric.

sfarsit









De: Mircea Leonte
Nov.2005
10 march.2006



all rights reserved