| = Foșnetul frunzelor | Maria Prochipiuc [18.Dec.03 07:20] |
| Iată încă un ecou de la Iași! A trecut destul vreme de când tu erai ( ești): ,,Eu nu sunt decât o fereastră deschisă adânc spre tine însuți’’ vii astăzi în prag de iarnă cu tristețea nostalgiei că într-un început de anotimp pașii te-au dus și prin Copou unde sufletul ți s-a umplut de iubirile trecute. ,,din teiul legat dezlegată de-aripa iubirii dintâi... Îmi iartă tristețea femeie așa... în privire-mi rămâi’’ | |
| = versul de-afara e mereu gol... | Miriam Cihodariu [18.Dec.03 12:03] |
| Numai versul dintre o scanteie si alta e plin, ne imbata sau nu. Intotdeauna ultimul rol e cel mai intens, si reuseste sa se elibereze de omenesc. Iar tremuri, suflet ratacitor? | |
| = Revelator | Silvia CALOIANU [18.Dec.03 12:52] |
| S-au trezit muzele in tine? Iar te iti smulg cuvintele din inima? Revelator... | |