| = "fantomele mâinilor tale vor fi crucea/pe care-mi voi răstigni sufletul gol." | Cristina Bunu [03.Mar.04 23:02] |
| "fantomele mâinilor tale vor fi crucea pe care-mi voi răstigni sufletul gol." Imi palce mult poezia. Este deosebita.Poate ar mai trebui lucrat un pic sfarsitul.Mai trec pe aici! somnbizar | |
| = imaginea unei tranziții | Cristiana Nicolae [14.Nov.06 21:28] |
| Exact aceleași versuri îmi plac și mie! "fantomele mâinilor tale vor fi crucea pe care-mi voi răstigni sufletul gol." Cred că sunt printre cele mai reușite din toată poezia. Plus acestea: Și... dacă ți-aș tăia brațele-n gând, vei fi tu Venus, ... vei fi doar a mea?" În versurile astea e o imagine interesantă, un pic socantă. Cred că îmi va da de gândit... pt că e stranie trecerea asta brusca de la ființa vie la statuia antică. Parcă și vezi procesul, întocmai ca pe o animație pe calculator... În orice caz, simt ca aici, în versurile astea e ceva mai mult decat aș putea eu sa exprim. Se ghicește dincolo de imagini o trecere de la o stare sufletească la alta, de la un nivel spiritual la altul, nu știu exact. În versurile astea, e o tranziție în orice caz. Totuși, încă nu m-am lamurit ce-i cu iubirea roz, și, mai ales dacă "invitația la spânzuratoare" e pe bune sau e o metaforă. În funție de asta depinde impresia pe care o lasă poezia, ințelesul pe care îl capătă în mintea cititorului. Versurile nu sunt prea clare in privinta acestui fapt. | |