| + Cum altfel aș putea să arăt calitățile acestui text? | Maria Prochipiuc [10.Jan.06 09:40] |
| Pe moarte trăind, să calc și-apoi să cânt, să râd, călător mă bate-un nor, apoi râzând, să curg, să fug, să uit, șchioapă mă bate-o apă și iar cântând, să mor, să dor, să plâng, trecând , mă bate-un gînd…. Sau: cântând, mă bate-o apă și-un nor mă bate, trecând călător peste moarte, să uit trăind, să fug pe moarte, să uit cântând, mă bate-un gând…trecând să mor, râzând, și-apoi să calc, să fig , să dor…să curg | |
| = Maria | Monica Mihaela Pop [10.Jan.06 11:27] |
Ai transformat cântecul într-o incantație, Maria. Mi te imaginez, în fața unei lumânări, legănându-ți mâinile și rostind-o șoptit. Mulțumesc! | |
| = Gand devenit spot | razvan rachieriu [10.Jan.06 12:55] |
| Gândul devenit spot pe ecranul lăuntric luminează o plângere, un dor, un cântec de nemoarte, o uitare, o fugă de sine, un râs izolat, iar ecoul său reverberează în spațiul trăirii călcând pe moarte. Versurile extrem de scurte dau un ritm special, o curgere lină fără obstacole , ca pulsațiile unei inimi. | |
| = conjugarea verbului "(a) monica" | Florina Daniela Bordieanu [10.Jan.06 13:12] |
| ba aici e Monica mea cea de toate zilele, ca dor mi-era de ea si de pletele ei azvarlite vantului si de trop-trop-galop zambarit de cuvant cuibarit in coltul cu nume de soare rasare rasare si cu gust de icoana dalba ba sa stii...aici e Monica mea cea de toate zilele. | |
| = răspunsuri | Monica Mihaela Pop [10.Jan.06 13:49] |
Răzvan, sunt bucuroasă de întâlnirea virtuală! Sunt măgulită de comparația gândurilor mele cuminți cu un val de lumină. Dana, draga mea Dana, poate sunt patetică când spun asta, dar mi s-au umezit genele citindu-ți cuvintele. Simt nevoia, uneori, să-mi încarc sufletul cu versuri simple, culese parcă din largul câmpiei. De-asta mă recunoști mai bine aici, sunt fata născută din florile altiței. Cu drag! | |