| = ritualic | Lucian Mușet [03.May.05 18:19] |
| Titlul m-a dus cu gândul la un ritual al inițierii în șamanism. Textul mi-a confirmat-o, nu fără a lăsa suspnsul împletirii lumilor să-și lucreze farmecul în imaginar. Copilul nelegănat mi-a deschis cărări spre tristeți ale căror răni par imposibil de regenerat. Universul tău e mereu plin și mă face să revin cu plăcere. cu bine, | |
| = "clopotul bate iarăși în ritmul sângelui meu" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| O nastere intr-o durere traita prin spaima prabusirii, o falsa deschidere, ce nu poate salva, nici macar ohciul soimului nu poate vedea pruncul cazut. Stihiile sunt acolo ca pentru o deja inmormintata copila. Superba alaturare "imi spune o voce de copil neleganat", ce lasa dincolo de sfisiere si tragism, imaginea incremenirii. Si finalul cu elemente ce re-trimit la viu inchide cercul: cu gust de turtă coaptă pe pietre și mugurii de cireși furați unei livezi de zahăr pârjolit cu sburători Mi-ar fi placut sa nu fie fringerile intre versuri, insa am impresia ca sunt intentionat lasat asa de autor: "margine/de prapastie", "de pacat/ai beznei", "livezi de zahar"... Un simbolism ce incearca cititorul de la prima pasire la ultima, facindu-l sa se simta pe marginea prapastiei si sa respire proaspat atunci cind "oasele i se reaseaza". Un titlu demn pentru astfel de poem si un subtitlu ce face aporpae descriptiv trecerea spre sensuri. Incintata sa te recitesc, Vladimir... Drag, Ela | |
| = Clopot si sburatori | Negru Vladimir [04.May.05 07:12] |
| Lucian... ai sesizat bine existenta unor particularitati ale tehnicii samanice insa de data aceasta nu e vorba de tamburina ci de clopot ceea ce aseaza sufletul in alt context... re-nastere, inviere etc Ela... intr-adevar ai empatizat bine cu starea poemului si sensibilitatea ti-a deschis porti spre intelegere. Uneori copilul ca si paradigma a nevinovatiei/puritatii este chiar izvorul din care ne adapam la fel de inconstienti precum am gustat roadele cele amare... de obicei copiii iarta. Va multumesc la amandoi. | |
| = și dor | Radmila Popovici [07.May.05 16:34] |
| Pe margine de prăpastie, tot poemul, fiorul din clipă în clipă al prăbușirii, soare indigo - antonim al strălucirii, bătăi de clopot în sînge și chemarea pe același rug, moarte în doi, adică esență, adică... cuvintele mele nu mai știu... | |
| = Radmila | Negru Vladimir [10.May.05 10:26] |
| Radmila... bucuros de semnul lasat de tine... "adica" ai inteles ce am vrut sa zic... multumesc. | |