| = o umbră căzută să lege apusul de noapte | Maria Prochipiuc [02.Nov.09 21:27] |
| Trecerea ta de la poezie spre starea de proză descoperă o maturitate a scrisului. Această personală e de fapt o confesiune, un fel de note biografice, a trecerii prin clipele care te-au marcat în primul rând pe tine și apoi trecând totul spre acea mogâldeață care deschide într-o familie atâtea orizonturi. În titlu aș fi spus doar: Lumină și lumină! Am găsit multe pasaje interesante, subtilitatea semnelor de întrebare, deschid cititorului noi perspective de a te cunoaște. Nu comentez prea mult, las doar semn că am citit și să spun că ești fericit și pentru faptul că ai un înger care să te apere- Rafael | |