| + ziua mea | emilian valeriu pal [01.Sep.06 19:54] |
| Timpul ca o continuare a nefiintei...E bine ca reusesti sa-ti imaginezi asa ceva. Ceilati se mira si trec. E ok. Strofa a doua e urletul intregului poem. Intotdeauna ai scris o bucata din tine ca pe o piatra pe care o azvirli in apa si vezi cite cercuri face sau de cite ori loveste apa. Pe mine m-a lovit. Sint multe de remarcat in poemul acesta, insa cel mai important lucru e masurarea sau masura absentelor din noi. Ps. Este iarasi toamna si va fi iar ziua mea. :) De doua ori. Emil | |
| = Ritmul | Andu Moldovean [01.Sep.06 22:36] |
| Pe undeva, cam pe la mijlocul poemului cred, ar trebui "rupt" ritmul. Poemul e bun (ce sa-i faci, Ioana, sursa de inspiratie tot aia e, la fel ca izvorul mama ma-sii de treaba!) dar pe la mijloc m-a pierdut. Am reluat si tot m-am pierdut. Cred ca ceva undeva nu e la locul sau, e doar parerea mea. Bobadil. | |
| = "încerc să-mi imaginez timpul ca o continuare a neființei" | keller victor-theodor [02.Sep.06 14:42] |
| timpul este o brazda peste trup si viata devine uitare de sine un poem melodios care isi "masoara umbrele" "mi-e teamă că va fi iarăși toamnă și că iarăși nu va fi ziua ta" | |
| = absentul continuu | ioana cheregi crișan [10.Dec.18 14:27] |
| Emil, nu mi-e prea clar care e măsura absențelor din noi, dar mă bucură PREZENȚA ta aici. știu că va fi ziua ta în această toamnă:) Andu, cred că iarăși ai dreptate...ce să-i faci? și eu cred că undeva ceva nu e la locul lui...sau poate că nu știu eu care e locul? poate e vorba de un timp special, de absentul continuu sau așa ceva. te mai aștept. Victor, mă bucură trecerea ta. te mai aștept pe la mine. | |
| = absenta cu prezente | Daniela Șontică [08.Sep.06 10:25] |
| "mi-e teamă că va fi iarăși toamnă și că iarăși nu va fi ziua ta" - iata niste versuri excelente. Si drumul de la trup la umbra este o imagine poetica frumoasa, chiar daca intregul poem e de o gravitate cum nu prea place superficialitatii contemporane. | |